Poezie
Meteor
1 min lectură·
Mediu
Stinge lumina!
Trage cu degetul peste retină!
Îndepărtează din vederi strălucirea!
Uită! Lasă! Iartă! Dormi!
Mâine e tot ceea ce contează!
Până atunci, însă, mai mori încă o dată,
Și încă o dată, și încă o dată…
Cu cât mori mai mult,
Mâine vei fi la fel de viu,
Mai viu decât erai înainte!
Cine mai pornește mașina cu cheia,
Apăsând butonul sau cu telecomanda?
Este îndeajuns să ajungi cu privirea…
E ca și cum ai pune degetul în rană.
Și a mușca, și a gusta, și a mânca.
A te convinge că întunericul
Îl poți îndepărta doar când
Te îndoiești de lumină.
De aceea lumina arde numai sub bolți!
Pentru că prin cenușa ei întunericul se înrădăcinează
Din inima noastră în nesfârșitul din noi.
Așa că, stinge-o! Și taci, și ascultă
Cum șobolanii rod drevele nopții
Visând pâine, libertate și ploi.
051.366
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 142
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Meteor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14168412/meteorComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BGBGBogdan Geana✓Esti atat de aproape de succes. Poemul tau curge lin si brusc il rupi si iarasi curge si iar rupi. Interuptus veritabil. Dar cred ca esti aproape!
0
NMMulțumesc, dle Bogdan, pentru suport și încurajare!
0
IGDistincție acordată
Ultimele două strofe sunt cele mai tari din poem. Pe o temă literară de mare impact actual, grija zilei de mâine sub zodia mârâitului constant. Glumesc și nu prea! Dacă din cenușa unei alte lumini morale și spirituale de la înaintași se va naște întunericul de nepătruns în noi, unde o să ajungă omul? Quo vadis?...
0
OADistincție acordată
abordarea, totul se susține, are impact și o oarecare solemnitate aș zice, privind în lumină.
Așa că, să stingem lumina pentru a avea Lumină!
Așa că, să stingem lumina pentru a avea Lumină!
0