Poezie
Întindere
1 min lectură·
Mediu
De ce s-ar orienta un pescăruș
După farul de pe malul mării,
Dacă marea e în inima lui?
E despre lumina ce îi dăruiește
Nesfârșirea privirilor?
Sau este o revoltă în care
Se află ca într-o ghindă
Toate revoluțiile?
Ori e poate ideea din care
Îi cresc universale concepte?!...
05938
0
Textul, la îmceput, îmi aminteşte de pescărușul Jonathan Livingston, care voia să zboare mai repede și mai sus decât ceilalți pescăruși, dezvoltându-şi zborul pentru a atinge perfecţiunea. Diferenţa din acest poem o reprezintă reperul interior, mnarea lacrimilor, marea nesfârşirii, marea care este adevărata lui casă, un reper care nu ar trebui să ţină cont de universalele concepte, nici chiar de farul călăuzitor. E drept că întrebările din poem reflectă un contrast, o condradicţie, între ce se vrea şi ce se poate, între aspiraţie, ideal şi automulţumirea impusă de regulile sociale. Textul parcă s-ar vrea, prin aceste întrebări, nu numai o chestionare pentru sine, ci şi pentru cititor. Cât de tare este ghinda aceea? Va încolţi ceva dincolo de rebeliune? Un nou stejar falnic, capabil să reziste intemperiilor sociale? Iar rădăcinile lui să acceseze seva înţelepciunii?
Ce mai, de data asta, un text beton, concentrat ca stil şi cuvinte, dar având o Înrindere largă, nesfârşită.
Textul zilei aş spune! Felicitări pentru noul stil, profunzime, idee, interogaţie şi direcţia spre reflecţie oferită cititorului!