Poezie
Firimitură
1 min lectură·
Mediu
Nu există odihnă decât
Unde nimic nu e de gândit.
În lumea care,
Fiindcă e muncită
De ideile care o animă
Pentru ceea ce există a fi înseamnă
Frământări, învolburare, așteptări,
Transformări ale visului interior
Unde urcă treaptă cu treaptă
În timp ce nimic nu e viu
Și nimic nu moare
Și totul e durere
În fiece etapă.
Cum este în locul unde, în sine, pasul
Caută sinele ca pe o urmă în piatră
Peste care oamenii peșterilor
Au desenat adâncul vieții
Scriindu-și visele
Fără daltă.
Muncă a gândurilor ce le-au străbătut
Carnea distanței cuvânt cu cuvânt.
Un acolo unde așteptau simțind
Nevoia de a adormi spre
A se trezi înflorind.
O înviere din moarte.
Loc în care, odată cu noi, tot ce iubeau
Murea fiindcă în afara timpului lor
A muri însemna însemnare.
Firimitură de imensitate
A unor viitoare ploi
Îngropate în noi.
Gânduri care, când nu mai e nimic
De odihnit, ne muncesc pe toți
Scrijelite prin întunericul
Unor bolți de granit.
0054
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 164
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Firimitură.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14205148/firimituraComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.