Poezie

Îndepărtare

1 min lectură·1 septembrie 2026

Mediu

Acolo,

De unde se desprind ramului

Frunze care cad visând că zboară,

În locul acela din care-au crescut

Sorbind din seva lemnului

Și din adânc plin de aer,

E ochiul ce privește

Peste pământ.

Acolo,

În încheietura din care

Vedeau în noapte stelele lucind

Și unde se minunau din luminile lor,

Cartilagii încrustate, nevindecate,

În carne ele le purtau, ca pe răni,

Supurând și murind

Mistuitor.

Acolo,

Ca între braț și mână,

Pe ramul rămas fără frunze,

Cruste le creșteau spre vindecare

Amintindu-ne de infinitul

Căderilor interioare.

Acolo,

Unde spațiul și timpul așteaptă

Să vadă locul din care-au plecat și

Pe cel în care vor să ajungă,

Cum frunza din pântecul

Bumbului de țărână

M-am îmbolnăvit

De îndepărtare.

0096

Nincu Mircea. “Îndepărtare .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14204945/indepartare

Comentarii (0)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.