Poezie

Îndepărtare

1 min lectură·1 septembrie 2026

Mediu

Acolo,

De unde se desprind ramului

Frunze care cad visând că zboară,

În locul acela din care-au crescut

Sorbind din seva lemnului

Și din adânc plin de aer,

E ochiul ce privește

Peste pământ.

Acolo,

În încheietura din care

Vedeau în noapte stelele lucind

Și unde se minunau de luminile lor,

Cartilagii încrustate, nevindecate,

În carne purtate, ca pe răni,

Supurând și murind

Mistuind deveneau

Frunzele pistiluri.

Acolo,

Ca între braț și mână,

Pe ramul rămas fără frunze,

Cruste îmi creșteau nevindecate

Amintindu-mi de infinitul

Căderii interioare unde

Frunzele urmau

Să rămână.

Acolo,

Unde spațiul și timpul așteaptă

Să vadă locul din care-am plecat și

Pe cel în care va fi să pot ajunge,

Precum frunza din pântec

Din bumb de țărână,

Ochi îmbolnăvit

De privit în mormânt.

00140

Nincu Mircea. “Îndepărtare .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14204945/indepartare

Comentarii (0)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.