Atelier Literar

Fiul meu era la grădiniță. Multe zile săpa, săpa. L-am întrebat ce caută și mi-a răspuns: „Comoara lui Decebal”. I-am spus că ar trebui să caute pe la Roma, dar el n-a înțeles. – Fiul meu era la

diseară după finala world cup la ieșirea din circus maximus pregăteste-te de nuntă o nuntă biblică vei urca în corabie la triremă & vom coborî în vechime nuntași vor fi fenicia persia egiptul

Clara îi făcu propuneri indecente, prima dată, chiar în ziua în care trenul mortuar cu Grigore Preoteasa - ministru de externe - sosea din URSS. Omul de stat plecase să sărbătorească patruzeci de

obişnuiam să îmi trăiesc viaţa în culori neutre culori neutre extrase din toate culorile dintr-o imagine trasă la o scară mică o imagine cu sfinx (la ţară singurul sfinx era bunicul, care fuma din

dormim la liziera pădurii ne-am domesticit văzul regăsind distanțele dintre două fire de armeria ne strângem pe latitudinile fluide ale memoriei visele sunt volte ale bărcilor arhaice care se

pășirea amorfă versetele neconturate în oglindă zâmbetele evazive toate curg în liniștea unei povești improbabile ne adunăm gândurile în casete ermetice ne inventăm propria Pandoră îl urmărim pe

Nu știu ce ar trebui să simt. Sunt doisprezece ani de când am rămas eu, cu același nume și tot mai puțini oameni în jurul amintirilor. Din fotografia de atunci a mai rămas doar jumătate. Sunt

sub el un gând nici mãcar perfect nici mãcar rotund oul ori pasãrea mãiastrã sau nu între douã arderi o cenuşã de aruncat în vânt sub aspre tãlpi o mângâiere spin destin de floare albã sub clar

Doamne, dacă te strig azi, nu înseamnă deloc că mă dezic de necredința mea. Știu că nu exiști, deși pare că mă adresez ție. Hai, fii bun! Fii bun și presupune, două minute, de dragul unui

e straniu cum după fiecare carte citită cumpărată dintr-o librărie oarecare carte nouă citită din scoarţă în scoarţă se coboară peste tine un soi de libertate cu blazon care te citeşte, care te

tăcerile mi se pliază între picioare. ghemuit, îmi introduc capul în gol. mă desprind de geometria rece a camerei. sub straturile de bumbac, timpul devine un fluid cald în care mă dizolv o

Ne risipim în lucruri trecătoare, ca și cum am putea mitui timpul, cerând încă o zi, încă o victorie. Uităm că drumul nu l-am desenat noi. L-am primit. Iar Dumnezeu nu ne va întreba cât am

trăiesc uneori în joacă doar pentru tine mă deschid ca o tulipă la începuturile anotimpurilor pentru a îți cuprinde trupul în amiaza crudă îmi armonizez pașii cu mersul tău sigur priviri furtive apar

camera noastră s-a transformat în frunză tablourile sunt fire albe pe romburile care se ondulează în aerul pur bijuteriile se așează cuminți între pliurile foii cerate stindarde ale bucuriei

Peste griji încărunțite de prea plin și de amar, Stau de strajă îngeri vrednici, toți pe post de salvamar. Îmi șterg fulgii de pe gene, cu un petec dintr-un strai, Ciopârțit dintr-o rochiță, din

Ma săgeta privirea ta de abanos. Până la Dumnezeu, Până la lacrimi, Până la os. Te iubeam dincolo de destin În fiecare clipă- Până la cruce. Amin!

de uitat n-am uitat încă totul a mai rămas o șuviță de prezent pe scalpul amintirii să-mi fii aici din sorgintea memoriei, copilul din mine se joacă în lună și stele devin marinari în

Am amânat ani la rând clipa în care aveam să scriu aceste pagini. Nu din teama de a fi contrazis și nici din îndoiala că ceea ce urmează ar putea părea neverosimil, ci fiindcă unele trăiri se