Atelier Literar

un ceas mai bun un ceas mai bun în timpul crud crescut în mărul unde ne-ascundem de maree! arcaşi puternici şi frumoşi din mintea noastră au ieşit să stea de pază la fiecare margine a sferei (şi

Ești frumoasă când stai supărată și ții în poală geanta maică-tii cu amândouă mâinile, genunchii lipiți, fermoarul închis până la capăt, de parcă ai ține-o chiar pe ea, doar că mai mică, din piele

Ne-am privit o clipă și cât timp ți-ai studiat atent opțiunile, eu mi-am reglat cu grijă dublurile. Apoi m-am etalat toată cu naturalețea-mi deliberată. și chiar înainte să te închid m-a

Ploua de câteva zile cu o ploaie măruntă ca de toamnă târzie. Un abur ușor se răspândise peste cătunul mic din Juhua, Insula Crizantemelor. Pe ulițele înguste se vedea rar câte o umbrelă

Prea târziu să o iau de la capăt Prea târziu să-mi răsădesc rădăcinile În pământ negru. Diapazonul meu sună la fel în ebraică Iar clapele au și numere Așa au învățat nepoții cândva- La

Se poate spune că încă mai exist între sublim și infinit, în căutarea timpului nescris, un călător pe-un drum neobosit. Mă pierd prin galaxii de gânduri, Pe foi de aer scriu tăceri, Și caut printre

Și trec pe zebră frunze moarte, și trece vara în baston, Și-s cozi prelungi la pașapoarte pentru solstițiul cu palton, Și trece vântul ca obuzul, și trec miresme de camfor, Trece, pe galben,

abia ce mă îndepărtasem de ea şi am început să cred că n-am fost învăţat să umplu un dor că n-am fost suficient de bun dar pur şi simplu schimbând inerţia sau ascunzându-se pe după degete în ochii ei

Pregăteam arsenicul rodnic și-aud două-trei bătăi la ușa mea: Invitați neașteptați, căutând pe nepusă masă să intre la mine-n casă. Bine au și venit! Zero plocoane, credeam, asta-mi mai lipsea, și-i

Și vrăjitorul o ținu captivă ca-ntr-o cușcă, lângă ghețarii infiniți, Iar Sedna plângea toată ziua, după părinți înapoi,cu lacrimi fierbinți, Nu întâlnea pe nimeni, închisă-ntre patru albaștri

Raportez eveniment neașteptat. Am ieșit la plimbare cu Timpul. L-am ținut într-o lesă prea întinsă Și a fugit într-o privire Interzisă. L-am lăsat liber. L-am lăsat să colinde în nopțile din

Capitolul 21. Sânge și corbi Ceața părea o extensie a norilor plumburii înghesuiți deasupra fortului de pe dealul Cruachan în dimineața aceea. Se împletea cu ploaia măruntă parcă dinadins, pentru a

Înainte să devină o sirenă, Sedna a fost o femeie Și era atât de liberă, atât de vanitoasă, de plină de energie, Încât nu avea nevoie de niciun bărbat, trăia singură în feerie, Și lumina singură

e sărbătoare mare în noapte se adună gândacii negri în galeriile de sub pământ ca să cânte o liturghie aspră pentru cel care a putrezit cel mai repede dintre noi o candelă improvizată topită se

Lumina trece prin fereastra obtuză, Atingându-mi ochii verzi, obosiți. Trec vechi amintiri prin mintea-mi difuză, Privesc în gol spre teii dragi, desfrunziți. Vântul vine și el, tăcut se

(cu siguranţã e doar o chestiune de timp) o sã plângi atunci puţin cât sã umezeşti un colţişor de ştergar nici prea alb nici prea apretat cu lacrimi mai amare decât marea din nefericire liniştea nu

mi-am adunat timpul într-un sac mi-a fost dat cu chirie și acum trebuie să-l înapoiez să nu-l pierd să pot explica remușcările mele am visat femei care nu mă iubeau am mers prin zile am jucat în