Atelier Literar

numele tatălui hăulește prin sticla ce se înalță deasupra celorlalți un zgârâie nor cu geamuri murdare de care lumina se izbește belicos nu mai da nu mai da tatăl întinde cureaua de piele cu cea

Știi că n- aș fi aici de n- ar exista în bioritmul meu procentul acela Uneori crește, niciodată nu coboară sub 0,002% Permanența aia din mine! Știi despre ce vorbesc... Spui Gri!

lauri de dor după un sprint de foc pe plajele sentimentelor lacrimile stagnează se adună în cochilii matinale marea se scade din scalele sunetelor aprinse văd reverențele valurilor seva lor aprinde

tu ești rece ca un ghețar, dragostea mea ca sărutul lui Dumnezeu pentru lumea care tocmai a murit aproape îmi amintești de privirea acelor poeți ascunși în coperți gri și nișate care scriu criptic,

Iți scriu scrisori Pe o foaie de ceară. Cu focul din trup, Cu un spic de secară. Îți scriu scrisori Ca ultimul proscris. Cu capul plecat, Ca un mac ce se frânge, Îți scriu scrisori Cu cerneala din

Nu ți-am spus niciodată vreau să știi Leonard Cohen a scris In My secret life pentru mine m-a visat într-o noapte așa cum sunt acum nu ca atunci și eram frumoasă în visul lui El... avea

ține minte, fiule orizontul este doar în ochii tăi distanțele în urma pașilor dincolo începe aici și n-a ținut, până ce toate au fost dovedite, apoi înghițite cu lăcomie de dubiu fiul acum este un

merg pe o buză semantică ataxic dismetric un tic-tac își subțiază glasul ca un sânge fiert în hormoni stai încă un pas și cazi în puful subteran al nerostirii unde gânduri uitate mușcă cu

Afară plouă, plouă-ntruna Și norii grei se zbenguie-n văzduh, Se-ascunde între ceruri luna Și plâng și râd, mi-i frig și tremur: Bruh! Afară-i gri și orizontul strâmt, Se strânge viața sub un

are gust de ciob fărâmat în palma cu nervuri de cupru cântă dintr-un alb vocal cu note de stridențe mușcătoare pâine de argilă sarutată de buze topite în bismut mi-am hrănit albul impur cu azima

Fiul meu era la grădiniță. Multe zile săpa, săpa. L-am întrebat ce caută și mi-a răspuns: „Comoara lui Decebal”. I-am spus că ar trebui să caute pe la Roma, dar el n-a înțeles. – Fiul meu era la

diseară după finala world cup la ieșirea din circus maximus pregăteste-te de nuntă o nuntă biblică vei urca în corabie la triremă & vom coborî în vechime nuntași vor fi fenicia persia egiptul

Clara îi făcu propuneri indecente, prima dată, chiar în ziua în care trenul mortuar cu Grigore Preoteasa - ministru de externe - sosea din URSS. Omul de stat plecase să sărbătorească patruzeci de

dormim la liziera pădurii ne-am domesticit văzul regăsind distanțele dintre două fire de armeria ne strângem pe latitudinile fluide ale memoriei visele sunt volte ale bărcilor arhaice care se

pășirea amorfă versetele neconturate în oglindă zâmbetele evazive toate curg în liniștea unei povești improbabile ne adunăm gândurile în casete ermetice ne inventăm propria Pandoră îl urmărim pe

Nu știu ce ar trebui să simt. Sunt doisprezece ani de când am rămas eu, cu același nume și tot mai puțini oameni în jurul amintirilor. Din fotografia de atunci a mai rămas doar jumătate. Sunt