Atelier Literar

Este una să trântești o ușă și alta să o închizi. Am plecat fără să privesc în urmă. Nu sunt sigur dacă, în timp ce coboram scările, am auzit vreun zgomot, dar când am ajuns în stradă, printre

După a doua întâlnire, în timp ce femeia își punea halatul, Grig se strădui să-i distingă chipul cu ajutorul palidei lumini ce pătrundea prin fereastră. Chiar dacă avu in vedere zicala „la lumânare

Între Anemo și Fleur se formase încă de la început o chimie aparte. Se completau reciproc și, în pofida diferenței de vârstă, în interacțiunea lor cei doi erau cu rândul

Oraşul meu e în această noapte un oraș pierdut în ploaie, în sunete ritmice de stropi care curg parcă mult prea zglobii şi eu, asemeni unui străin, unui intrus în această lume oarecum acvatică,

MOTTO: Învață să-ți scrii durerile pe nisip și bucuriile pe stâncă Demult, tare demult, se povestește că preafrumoasa fiică a vizirului, Șeherazada, nu reușise în cele o mie și una de nopți, să

La Casa Vânturilor, blănoșii profitau de o zi cu soare făcând fiecare ce știa mai bine: Mistral făcea siesta. Era un adevărat profesionist în această chestiune; nimeni, vreodată, nu ar putea să o

Ziua Mamei Dimineață de duminică în Casa Vânturilor. Eol de pe șemineu scăpă, ca din greșeală, o afină pe mustățile lui Mistral care moțăia ghemuit pe

Parcul Icoanei are, între alte primejdii mai decorative, și câteva bănci. Par blânde, par cuminți, par puse acolo pentru șezutul cetățeanului obosit. Par. Adevărul e că sunt niște capcane pentru

În mod firesc, românul „meseriaș” nu își poate exercita rolul dacă nu are ce îi trebuie, în principal scule și piese. Deși se spune că, de foarte multe ori, în lipsă de altceva, poate face minuni

Tu nu erai obsedată de îmbătrânire ori de gândurile reci ce migrau de la tine cu fiecare trecere a cocorilor, dar îți fotografiai curioasă chipul, ori de câte ori, îndrăgindu-te în secret, el îți

CAPITOLUL 5 La Casa Vânturilor, soarele ieșise în sfârșit dintre nori cu o aroganță veselă, după o noapte lungă și ploioasă care lăsase în urmă o epuizare fizică și mentală greu de scuturat.

...Se împrimăvărase. Mirosea a pământ reavăn, a verde crud și-a toporași. Miresme tari, ce clocoteau și frământau încolțirea primului fir de iarbă. Triumful vieții în lupta cu albul neclintit al

.....Și-acum simt atmosfera primei noastre întâlniri. Eu și Ștefan…Era sâmbătă și se înserase roz-azuriu. Și el era emoționat. Îi tremura vocea și stângaci, mi-a întins un parfum din gama

Respiram cu teamă, ca nu cumva să rănesc sunetul divin care se propaga în zeci de colorate unde și pe care voiam să-l primească toți senzorii mei, cât mai pur. Încercam să prind spre înțelegere,

După o noapte de neuitat în care își sărbătorise ziua de naștere, Marian voia să facă o incursiune împreună cu Ștefan, sperând că aerul curat îi va alunga oboseala acumulată. Se înviorase cu un ceai

Anemo părăsi centrul comercial Littlepace aproape în fugă. Afară, cerul era de culoarea plumbului și începuse să picure mărunt, o ploaie rece care îi pișca obrajii. Drumul spre casă, de obicei o

Ultima oară când Agmund mâncase altfel de carne decât trufandalele de râme, se nimeri să fie în ajunul morții lui Tove, sau, mai ales pentru că gândirea rece se născuse la Svalbard, mai concret la

Plăcinta răvășită si monograma După ce ușa s-a trântit în urma Doamnei Gale, în casă s-a lăsat o liniște ciudată, întreruptă doar de ticăitul