nandi vardeanu

Cu obrazul la doar câțiva centimetri de al meu, respirând la una cu mine, mi-a zâmbit direct în ochi. — S-a terminat, Milu, a șoptit. Am primit, în sfârșit, decizia de divorț. Presiunea corpului ei

În cazul acesta nu știu cine pe cine a sedus. Eram doar un vizitator, unul care încerca să descifreze inscripția în chirilică de pe un fragment de perete, o pisanie, aflată în incinta muzeului

Ușa barului de pe Lipscani s-a deschis automat, iar un aer dens de fum de țigară m-a învăluit în pătura lui. Intram destul de des aici, așa că eram familiarizat cu locul. Barmanul — care pentru mine

ți se pare că nu am înghețat suficient? că sala asta de așteptare a rămas în două colțuri doar pentru ca umbrele să-i poată părăsi pereții și să alunece spre următoarea gară?... credeam că

Fapt banal. Cărămizi din bălegar Pe un soclu de cristal. Hal ilar! Ce ilar hal... Votcă neagră în pahar. Domnul moare Zice Nietzsche Căutând să-și justifice Excedentul de candoare. Las’ să

Nu mai este timp, posibil că nici nu a fost. Ne-am ridicat dintre secunde să călcăm pe macadamul sub care germinează semințe oarbe. Simțeam cum ne cercetează, cum ne pătrund prin tălpi, ca să ne

Te chem cu sirena, te chem din rărunchi, un urlet de lup mi se zbate în trunchi, o cruce-și alege dintre ceasuri însemnul— vino, flămândo, cu tot infernul. Sunt bocnă, cerșesc pentru vene

Aici e întunericul dens, lumina e doar o zgârietură pe retină. Al doilea merge cu pumnii strânși, ca și cum ar ține în mână toată frica lumii de dinainte de potop. Inima lui e o pompă mică, o

Este una să trântești o ușă și alta să o închizi. Am plecat fără să privesc în urmă. Nu sunt sigur dacă, în timp ce coboram scările, am auzit vreun zgomot, dar când am ajuns în stradă, printre

nici una, nici alta. am învățat să tac mai bine, să pun cuvintele în pahare, să le agit ușor, apoi să le uit; ca atunci când pacea îl învață pe lev cum să doarmă într-o gară obosită, într-o

Erau acolo armurari, coșmaruri, andrele; dacă priveai cu atenție, găseai spini de trandafiri și cioburi de sticlă care te invitau să le calci… Nu găseai ce nici prin cap nu-ți trecea să

Psalmul 1; al zidirii crezi că mai poţi ascunde mult zidirea albă de ochii humei?... ţi se macină tencuiala, dar vei scăpa de ei într-o zi mai curată decât tot

la marginea dinspre început a sfârșitului de secol, se odihnea într-un hamac Pătruman superdiabolicul. înalt, cu o constituţie inspirată de cea belgiană, avea ochii verzi ca algele mării pe plaja

am văzut cum te-ai oprit o clipă ca într-un film arghezian - lasă, știu că nu există așa ceva, dar de-abia plecaseși când am realizat că timpul nu mai curge că a rămas blocat

m-aș fi țesut cearșaf mov într-un alcov rafinat, dar ce poate fi mai acoperitor decât sângele coagulat peste rană?... doamna mea, din azuriu voievodal, când brodezi dinastii sub

trece calul, trece, cu șaua-ntr-o parte împăcat cu soarta de căluț dresat, spre pădurea unde din inele sparte spaima și mirarea, grijile,-au plecat... trece calul trece... di, măi,

perdelele sunt trase, cercul strâmt, pe umeri zale tari de cruciat, adun cu mâna stângă și frământ un fel de dimineață surogat. mucegaiul urcă pe versanți, luna de pe-o coadă de

nicio toamnă nu mai are haz; de atâtea fumuri văd nasol, stau lângă pahar, ca-n alcatraz, c-o privire-n dungă, de mongol. nu mai vreau să știu ce arătare pune peste vii un strat de

printr-un parc bolnav de toamnă din orașul meu bolnav a trecut, zâmbind, o doamnă cu cățelul ei lingav; a trecut seducătoare spre-ncifratul meu serai cu instinctele primare desfăcute-n

Și jur că nu vă spun povești, Că n-am spus niciodată, Dar la calendele grecești Am întâlnit o fată. Era cum nu pot să vă spun; Era dintre acele Ce-și spală părul cu săpun Din pulbere de

din gura ta ieșea austrul și cădea-n bălți de uluială când eu, cuprins de fierbințeală, mușcam din coapse să-ți simt gustul cu colții mei de urs ilustru - ce colți aveam!... și ce