plecăm, c-o bornă prinsă de șiret,
atrași de-un țârâit circumvolut,
de-o moară care urcă pe siret
cu pânzele umflate de strănut.
plecăm, târâș, pe burtă și pe coate,
dispuși la fel și fel de
se legăna o luntre cu bețivi,
se rupea-n figuri și jonglerii,
purtată de fluente pandalii
și curenți atavici, subversivi.
se legăna o luntre cu naivi,
storcători de vise pe câmpii,
se
anton toarnă beton, pe-alei,
marcu-și întărește arcu’:
good morning, domnule esarcu,
dimineața asta iar sunt clei.
dimineața asta iar bat parcu’,
iar-s în căutare de femei,
de chilabaleală,
apa, fără să clipească,
a-nghețat la cotitură,
iar pe scoarța cerebrală
neuronii ies din tură.
fără chef deschid o sticlă,
ca pe cartea de chimie,
nicio moleculă-n mine
nu mai are
Pot să te rănesc, primăvară,
Să-ți rup amenții gingași;
Să-ți înfig în harta solară
Doi ghimpi de gheață trufași.
Nu-mi spune nimic!... Faci parada
De-nșiră-te, iar, mărgărite!
Dar pot să te-ngheț
nu mai sunt din timpul acesta.
zilele îmbracă decorul
cu vazele altor dinastii;
clipele se debarasează de mine,
de oasele albe, albe,
și se scurg în podele până încep să pută…
caut, dar căutarea e
în țara lui soare-dispare,
în cârciumile pline de smog,
iubirea toarnă-n pahare
din țâța deznădejdilor grog.
în robă de siropuri caline
flutură nostalgii de opal
prin ferestre înghețate
s-a pornit migrarea viermilor,
pe burtă,
ies afar' din cranii mucede prin nări;
se anunță vânturi, putrede, în iurtă,
exalații grase, pline de lingori...
stăm de mult, iubire, cu leșinu-n
la ce bun să vrei să înțelegi
cum se scurge iarna la canal,
cum coboară, negre, din bucegi,
babele să ia gerovital?…
e un calendar cam incomod,
într-o zonă gri de interfață;
tu privești cum trec spre
Nimic, din asta, nu mă scoate,
Pot să mă pun cu susu-n vale,
Mai mult de-atâta nu se poate,
Voi fi mereu un coate goale.
Un linge blide prin cantine,
Un dus cu pluta, mort de foame,
Un visător de
și trenuri lungi mureau pe șine
cu toate gările închise
iar doamna toamnă-și însușise
periplurile clandestine.
cutreieram prin spații goale,
iubirea mea, de ani întregi,
iar ușa tristelor bodegi
mă
veneau la cahveneaua lui Kara Hamie:
mangafale, papugii,
toți pehlivanii,
șapcalii derbedei mirosind banii
sub fermenele scurte de dimie.
veneau magmuze
scuipând coji de semințe,
bașardine în
prin iarna ce poartă letale
cătușe de gri mohorât,
iubirile noastre fatale
se strâng, ca dracii, de gât
când văd atâția schiori
pe role de cauciuc
iar savana trimite
ceasul mă conduce zi de zi,
după voia lui,
milă cu milă...
mă ciocnesc de oră,
mon ami,
fără aprobare sau ștampilă:
ora când lovit de insomnii
merg pe străzi ca apa
la
din unghiuri galante
cineva fasonează cu o mână dantelată
umbre cu timpul înfipt între omoplați
le desfășoară pe tropice
rulate într-o schemă
ce lasă în liniile palmei toate
umblu cu vorbele după mine
și parcă duc stoluri de păsări răgușite
la poalele unei păduri de zăpadă
nu le pot da drumul să cânte
nici să zboare
se pune ceva între noi
și scârțâie
ca
...și supărat de inconfort
mă uit, ca mâțele-n covor,
cum pleacă zilele din port,
spre nicăierea, pe-un vapor.
aud trompetele cum sună
asaltul nopților pierdute
și, strânsă-n brâu, o
mă uit la sânii de argilă,
la mersul cutremurător
şi-ascunsă bine, sub axilă,
îmi bate-o coastă din picior
nu ne cunoaştem, momentan,
dar ne-om găsi la marea moartă
şi-n grotele de la
luminile vin atât de întârziate
încât între ele și răsărit
nu mai sunt decât străzi cu sens invers
în mână
strâng colțul unei cărți și aștept
imnul de dimineață al cocoșilor
nu se vede nu
acolo peste artere
peste rețele
peste complicatul desen al ființării
este cămașa ta
descheiată și febrilă
roz-arămie
închide-mă în ea până la confuzie
până când mâine nu voi mai fi
decât o
vopsește coridorul cu tăcerile ei
cu privirile care lipesc pe ziduri
păsări irmizii
o urmăresc dintre ferestre
cum le închide pântecul între virgule
fermă și cu gesturi de paing
altfel
vă las
tot ceea ce nu reușesc să deschid
nuci încuiate
piftia de creier camuflat
sub o tonă de alge
bibelourile înfipte în păsări
jumulite de înțelesuri
și expuse pe saituri de
nu mai poți să faci comparații!...
dragostea nu mai este o simfonie în doi;
poate atracție,
gravitație,
dar este recomandat să eviți orice paralelism.
în general poți stabili o dezordine a
dacă vrei să fii poet
achiziționează câteva chintale de cărbuni încinși
câteva remorci cu sticle spartă
nu pisată
pune-le pe alee
dimineața
când mergi să cumperi lapte pentru toate pisicile