simplicisima dimineții

vine o vreme când umblăm vorbind singuri pe stradă

acu’ avem noroc cu tehnica:- pui o chestie d’aia pe ureche și crede lumea că vorbești la telefon

O zi cu toate cele bune! că dimineața-i beton

De la "simțul poetic secundar", nu primar ca instinct, ar putea începe interpretarea acestui sonet ori... soneat. Îmi lipsesc pentru descriptare antenele aperceptive să constat și eu ce ar vrea să însemne "clei", "muma mă-sii ei de escapadă", o zicere cu năduf, "plec, dispar | în improvizații de paradă", "chilibaleală", "de descoperim prin spirt quarcu" etc. Traduceri la text nu căpătăm? Nu are valabilitate dacă ar fi publicat în vreo revistă.

Mulțumesc de vizită, domnule Stanica! Eu le cam vorbesc de mult de unul singur, lucru care îi face pe mulți să mă creadă într-o ureche. Cred că este mai bine așa decât să mă „trezesc” vorbind aiurea-n tramvai în fața celor care se ascultă numai pe ei. O zi bună să aveți și dumneavoastră! Cu stimă, nicolae

Așa Da?
Soneatul este specialitate și brandul lui Rudi. Am folosit într-un text un cuvânt mai puțin uzual. Am susținut că nu eu trebuie să-l explic, dacă aș proceda așa mi-aș subestima cititorul, capacitățile lui, dar lucrul acesta a fost interpretat pe dos, ca un afront, urmarea fiind un dialog care s-a terminat prost. Am pierdut, în acest fel, un prieten, poate singurul de pe aici. Cum să procedez acum? Să vă spun că în limbajul popular, familiar se folosește expresia „îmbătat clei”? că „ muma mă-sii ei de escapadă” este o zicere cu „năduf” iar chilibaleală sau chilabaleală o vorbărie în starea de ebrietate? Vi s-ar orienta corect antenele? M-ați privi ca pe un om care încearcă să-și definească un anume tip de exprimare fără să lezeze capacitățile nimănui de a-l înțelege?... Sper să înțelegeți corect comentariul meu. Nu vreau decât să fiți sincer atunci când vă spuneți părerile. Ca în cazul de față. Cu stimă, nicolae