Poezie
simplicisima plutirii
1 min lectură·
Mediu
se legăna o luntre cu bețivi,
se rupea-n figuri și jonglerii,
purtată de fluente pandalii
și curenți atavici, subversivi.
se legăna o luntre cu naivi,
storcători de vise pe câmpii,
se legăna-ntre aștrii sinilii
și torenți de clasă, aluzivi…
păi, purta-o-ar vântul de ghimie
pe vârtejuri albe de golfstrom:
e, cumva, oceanul colivie
în cabina marelui nostrom?!...
eu, cu mintea mea, plutesc, în vrie,
și pe valul unui kil de rom.
00873
0