frig
ți se pare că nu am înghețat suficient? că sala asta de așteptare a rămas în două colțuri doar pentru ca umbrele să-i poată părăsi pereții și să alunece spre următoarea gară?... credeam că
NVnandi vardeanuMUZICHAL
Fapt banal. Cărămizi din bălegar Pe un soclu de cristal. Hal ilar! Ce ilar hal... Votcă neagră în pahar. Domnul moare Zice Nietzsche Căutând să-și justifice Excedentul de candoare. Las’ să
NVnandi vardeanuDefinitivi
Nu mai este timp, posibil că nici nu a fost. Ne-am ridicat dintre secunde să călcăm pe macadamul sub care germinează semințe oarbe. Simțeam cum ne cercetează, cum ne pătrund prin tălpi, ca să ne
NVnandi vardeanuChemare
Te chem cu sirena, te chem din rărunchi, un urlet de lup mi se zbate în trunchi, o cruce-și alege dintre ceasuri însemnul— vino, flămândo, cu tot infernul. Sunt bocnă, cerșesc pentru vene
NVnandi vardeanuMecanica lui Aldrin
Aici e întunericul dens, lumina e doar o zgârietură pe retină. Al doilea merge cu pumnii strânși, ca și cum ar ține în mână toată frica lumii de dinainte de potop. Inima lui e o pompă mică, o
NVnandi vardeanudestinație
unii citesc în cafea eu citesc în aburii ei văd cum îmi cresc unghii cum mi se lungește părul cum zâmbesc a pagubă parcă aș fi un tablou eviscerat dus la rafinăria de haine second hand văd cum mi
NVnandi vardeanusimplicisima tăcerii
nici una, nici alta. am învățat să tac mai bine, să pun cuvintele în pahare, să le agit ușor, apoi să le uit; ca atunci când pacea îl învață pe lev cum să doarmă într-o gară obosită, într-o
NVnandi vardeanuSimplicisima căutărilor
Erau acolo armurari, coșmaruri, andrele; dacă priveai cu atenție, găseai spini de trandafiri și cioburi de sticlă care te invitau să le calci… Nu găseai ce nici prin cap nu-ți trecea să
NVnandi vardeanusticla de beznă
întoarce-te pentru denia străzii vezi dacă spectacolul e joi și dacă trecătorii se-nghesuie pe trotuar sau fluieră a pagubă și pleacă spre barul din colț unde voi fi o nălucă ademenită de-un
NVnandi vardeanuAm hrănit un lup din crâng şi din ierni cu noapte lungă
ai aprins un foc şi mi-ai pus clopoţei de fum la ceas de seară eu hrăneam un lup nebun ce nu îşi lăpădase sângele afară undeva între două secunde colţii lui din colţii iernii
NVnandi vardeanuFara titlu
Psalmul 1; al zidirii crezi că mai poţi ascunde mult zidirea albă de ochii humei?... ţi se macină tencuiala, dar vei scăpa de ei într-o zi mai curată decât tot
NVnandi vardeanuîncremenire
am văzut cum te-ai oprit o clipă ca într-un film arghezian - lasă, știu că nu există așa ceva, dar de-abia plecaseși când am realizat că timpul nu mai curge că a rămas blocat
NVnandi vardeanucrustă
m-aș fi țesut cearșaf mov într-un alcov rafinat, dar ce poate fi mai acoperitor decât sângele coagulat peste rană?... doamna mea, din azuriu voievodal, când brodezi dinastii sub
NVnandi vardeanucal
trece calul, trece, cu șaua-ntr-o parte împăcat cu soarta de căluț dresat, spre pădurea unde din inele sparte spaima și mirarea, grijile,-au plecat... trece calul trece... di, măi,
NVnandi vardeanuchinezării
perdelele sunt trase, cercul strâmt, pe umeri zale tari de cruciat, adun cu mâna stângă și frământ un fel de dimineață surogat. mucegaiul urcă pe versanți, luna de pe-o coadă de
NVnandi vardeanucod
nicio toamnă nu mai are haz; de atâtea fumuri văd nasol, stau lângă pahar, ca-n alcatraz, c-o privire-n dungă, de mongol. nu mai vreau să știu ce arătare pune peste vii un strat de
NVnandi vardeanutreceri
printr-un parc bolnav de toamnă din orașul meu bolnav a trecut, zâmbind, o doamnă cu cățelul ei lingav; a trecut seducătoare spre-ncifratul meu serai cu instinctele primare desfăcute-n
NVnandi vardeanucolți
din gura ta ieșea austrul și cădea-n bălți de uluială când eu, cuprins de fierbințeală, mușcam din coapse să-ți simt gustul cu colții mei de urs ilustru - ce colți aveam!... și ce
NVnandi vardeanunu mă tem
și bătea un vânt cu scântei printr-o toamnă de vise mărunte, treceau pe bulevarde femei venite din veacuri defuncte. de rochițe, în culori deocheate, într-un susur ușor remanent, fanfare de
NVnandi vardeanuȘi de-o fi să fie, mamă, lupul iernii lungi mă cheamă
și eu te iubesc și ea se iubește eu te iubesc verde tu mă aștepți albă ea privește-n dungă eu te privesc lung tu deschizi albastrul ea închide plopul și eu mă aștern și ea trece-n floare numărul
NVnandi vardeanuînserare
la revederile clasate se pierd odată cu cocorii, pe axe de coordonate pun alte puncte iluzorii când se strecoară-n reverie seara de toamnă-ntârziată și soarele-ntr-o veselie bea
NVnandi vardeanurevenire
voi să mă credeți, când vă mint, că toate-s bune - și-or mai fi - că beau cu îngerii absint și particip la neversea. departe și aproape, totuși, într-un demers cotidian, apar, pe plaje,
NVnandi vardeanunoapte de octombrie
sunt cernute nopțile de-alerte și se alege sâmbăta din ploi, sub apele torentelor incerte titanicul se pupă-n bot c-un sloi. revenind, ca după o tornadă, toamna-și intră-n drepturi pe
NVnandi vardeanuAutumnala
Nu găsesc nimic, nici frunze goale, Pădurile se aricesc sub trombă, Căutarea crește-n rotocoale Cicatricea zilei ce sucombă . Peste toate treptele căinței Cade toamna ca o
NVnandi vardeanu