Poezie
repulsie
1 min lectură·
Mediu
se strânge tot și se crispează,
abia mai urcă-n frunze mineralul;
dă să sufle,-n scorbură, mistralul;
coșavele, prin văi, se-ncorsetează.
a îngheațat, în jur, potențialul,
austrul a intrat în altă stază;
acele deveniri ce corijază
stau și freacă-n liniște mangalul...
rup din haine petice și scheaun:
trup, trădat de clipe, ajuns claun,
creier și mucoase coapte sub sombrero,
urlă prin voi vântul cu portanță zero;
cade-n disperare, sictirit, prin vine,
între greață, silă și dezgust de sine.
00954
0