Poezie
saharizare
1 min lectură·
Mediu
criza generală dă, de-un timp, la gioale,
seceta mă prinde, stors, pe bulevarde;
azi, printre terase goale-goale-goale,
am dat foc ispitei și mă uit cum arde.
trec, mai lent ca noaptea, lungă, de la pol,
într-un dans haotic, rătăcind, prin burg;
caut azimutul stării de subsol
și-n cocleala zilei, oxidat, mă scurg…
doamna mea, mai doamnă decât toată vara,
vezi c-am pus la gheață trei recipiente
adu-le pe plajă să le sorb curara
țelurilor noastre foarte divergente
până când, suavă, ne-o-nghiți sahara:
poate pe de-a-ntregul, poate pe fragmente.
0101350
0
Aici, în text, sensul conotativ al "curarei" nu reiese destul de bine.
Poemul bahic are calități estetice. Însă cam sună a la Păstorel Teodoreanu a piesă mai mult pentru amici.