Poezie
simplicisima tăcerii
1 min lectură·
Mediu
niciuna, nicialta.
am învățat să tac mai bine,
să pun cuvintele în pahare, să le agit ușor,
apoi să le uit;
ca atunci când pacea îl învață pe lev cum să doarmă
într-o gară obosită,
într-o oboseală controlată.
exact așa.
tăcerea îmi e acum dintr-un vin nebăut,
o față de masă expusă într-un muzeu încăpător,
pictată de o fată zveltă, cu părul acoperit de tristețe
și buzele încremenite sub jumătăți de zâmbet.
am învățat cum să controlez odihna,
cum să liniștesc apele;
hărților le-am trasat granițe închipuite, dincolo de care se întinde așteptarea.
aici,
în piept,
de mult,
inima poartă haine de preot
în care a uitat să se roage,
ca măcar o seară să mă citești,
o seară să mă iubești,
să mă dezvelești de toate gândurile albe
și să mă faci să te rostesc din nou.
uite, ce tăcere vine!...
0016
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- nandi vardeanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 142
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
nandi vardeanu. “simplicisima tăcerii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nandi-vardeanu/poezie/14201597/simplicisima-taceriiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.