Poezie
Am hrănit un lup din crâng şi din ierni cu noapte lungă
1 min lectură·
Mediu
ai aprins un foc şi mi-ai pus
clopoţei de fum la ceas de seară
eu hrăneam un lup nebun
ce nu îşi lăpădase sângele afară
undeva
între două secunde
colţii lui din colţii iernii sfâşiau
mângâieri de cald şi loc odihnitor
m-ai decorat cu clopoţei
să mă auzi când vin şi să-mi întâmpini buzele
uşor
nici zeii n-au ştiut câte forme mi-ai luat
te-am iubit într-o mie de clinchete
şi niciunul nu ţi-a pus
o rochie mai aproape de trup
decât privirea mea
de jos în sus
de lup
03912
0
Un discurs sensibil, o abordare delicios sentimentală într-un peisaj invernal din care nu putea lipsi tocmai lupul!
O poezie care merită să fie citită la Radio Agonia!