Poezie
cal
1 min lectură·
Mediu
trece calul, trece, cu șaua-ntr-o parte
împăcat cu soarta de căluț dresat,
spre pădurea unde din inele sparte
spaima și mirarea, grijile,-au plecat...
trece calul trece... di, măi, cal stilat!...
te-nsoțesc plăceri, ochii marii arte,
toate câte-n urmă, sure, le-ai lăsat
se așează-n mine ca un semn de carte:
plină de veruci pielea unei broaște,
coada de șopârlă, dinții lipitorii,
ochiul fix de șarpe, chipul unei hoaște,
pipăitul știmei, croncănitul ciorii...
di! calule, di!... du-te und' ți-e-a paște!
unde nu-ți-s lupul, unde nu mi-s norii...
00769
0