Poezie
versul
1 min lectură·
Mediu
tot ce pun pe note, tot ce scot în lume,
nu-i decât roitul unui mic folicul
ce îngrămădește lacrimi peste glume
până-și umple singur sacul de ridicul.
șmecheraș de urbe, via mahala,
versul meu se-încruntă, peste rând, la voi,
sare ca o capră roșie sau ca
o potcoavă albă de pegas old boy.
dă năvală-n case, sparge bibelouri,
și își pune singur iepurii-n joben,
dă cu antiseptic, scoate din tablouri
femeiuști grăsuțe marca pol ruben...
îl tot mân din urmă, către farmacie,
să-și mai domolească pasul postmodern,
dar te pui cu dracul care-ar vrea să fie
inimaginabil, hiper și etern!?
021355
0
chiar un pic hiperactiv
ironică dezlegare la versuri, precum zilele alea de post când se dă câte o dezlegare, la te miri ce
“o potcoavă albă de pegas old boy.“
versul ăsta m-a împiedicat un pic, altfel
bun de un zâmbet, sincer