Poezie
nu mă tem
1 min lectură·
Mediu
și bătea un vânt cu scântei
printr-o toamnă de vise mărunte,
treceau pe bulevarde femei
venite din veacuri defuncte.
de rochițe, în culori deocheate,
într-un susur ușor remanent,
fanfare de priviri excitate
le dezbrăcau la timpul prezent.
nimic nu era cu perdea
când ziua se scurgea-n rădăcini,
doar o nuntă de frunze cădea
pe orașul dintre două lumini...
nu mai am de ce a mă teme,
stau pe străzi liniștit ca-n bazar
să petrec, în alaiuri boeme,
niste nopți cum alții mai rar...
00819
0