Poezie
plecări
1 min lectură·
Mediu
plecăm, c-o bornă prinsă de șiret,
atrași de-un țârâit circumvolut,
de-o moară care urcă pe siret
cu pânzele umflate de strănut.
plecăm, târâș, pe burtă și pe coate,
dispuși la fel și fel de încercări,
când smulsă din centuri de castitate
iese luna plină prin parcări.
plecăm, conjunctural, să plimbăm sacu’
pe unde foamea-‘și scuipă-n buletin,
dar mai ales plecăm la mama dracu’
în căutarea gralului cu vin.
00829
0