nandi vardeanu

Ce mai poate fi original în zilele noasre, domnule Geana? Într-un răspuns la un comentariu făcut acestui text, dar pe un alt site, spuneam acum aproape trei săptămâni: „Personal, am fost cucerit de povestea lui Le Fanu, „Carmilla”, pe care am transpus-o în Ungro-Vlahia anului 1300, sub identitatea unei jettatora. Cât de mult reușește acest artificiu să ofere o lectură originală, las la aprecierea cititorului. Știți si dumneavoastră, știu și eu, că între dorință și putință se cască uneori distanțe incomensurabile.”. Aceiași persoană mi-a răspuns:„... între dorință și putință există, desigur, o distanță, dar literatura adevărată începe adesea tocmai din încercarea de a o străbate.”. M-am trezit de multe ori să găsesc cât de firavă e granița dintre original și ce crezi tu că e original. Aveam 17 sau 18 ani când am folosit într-o poezie cuvintele „aici în regiunea ființei mele”. Au trecut peste 30 de ani să descopăr că același cuvinte le folosise și Marin Sorescu. Problema consta că la vremea aceia eu nu-l citisem pe Sorescu. N-am stat să văd cine pe cine a copiat pentru că eram convins că același gând se poate oglindi în două persoane diferite și simultan și succesiv fără ca ele să știe aceasta. Nu contest că proza mea e influențată de parnasianismul gotic, că am folosit elemente împrumutate de la Theophile Gautier, Sheridan Le Fanu sau Matilde Serao, că am citit și am fost captivat de nuvelele lui Mircea Eliade sau Camil Petrescu, dar am încercat să schimb registrul aducând povestirile în actualitate și schimbând acea față a vampirului însetat de sânge: Clarimonda, Dracula, Carmilla... OK! Înseamnă că nu am numai un cititor, am cel puțin doi. Și nu e puțin. Vă mulțumesc!

Găsesc în dumneavoastră un cititor devotat; cam singurul de pe aici. Mulțumesc, mult!

Mulțumesc, doamna Ardeleanu!

Vă mulțumesc pentru interpretare. Ați surprins exact starea pe care am vrut să o transmit, mai ales în descrierea 'Omului negru' și a finalului. Mă bucur că textul a generat o asemenea viziune.

Mă gândeam că nimeni nu va avea răbdare să citească un text relativ lung, într-o perioadă în care se preferă Reels-urile. Mulțumesc pentru lectură și mă bucur de comentariul lăsat.

mă bucur să vă citesc, dar mă bucur și când vă găsesc în preajma textelor mele. Cu părerile dumneavoastră. Mulțumesc!

Da, ați intuit cu precizie și delicatețe ideea de la care am pornit: „Eu merg, dar tu vei aștepta până mă voi întoarce”. Mulțumesc, doamna Ardeleanu!

cu multă plăcere vă regăsesc în pagina mea. Mulțumesc pentru felicitări și pentru expunere.

Bine te-am regăsit, Tudore, cu un poem deosebit, în stilul tău, în care m-a impresionat imaginea „moriștii care macină orizontul pentru cafeaua de dimineață”. cu sinceritate, nicolae

mulțumesc! Nu sunt obișnuit cu asemenea comentarii pentru textele mele și de aceia găsesc greu cuvinte de recunoștință. Sper să vă bucure faptul că mi-ați luminat zilele acestea înnourate.

Mulțumesc! Am învârtit în mai multe feluri acel vers. Voi gândi la un alt aranjament. Vă mai aștept, nicolae

n-an avut numărul de telefon, dar promit că voi polei altă toamnă cu esența strugurilor brumați. Mulțumesc, vă mai aștept! Cu stimă, nicolae

cu câțiva ani în urmă, domnul profesor Ion Corbu a propus, pe un alt site, un concurs de parodii din marii clasici ai literaturii. Erau acolo câțiva autori de excepție în acest gen: Radu Ștefănescu, Sanda Nicucie, Florin Rădulescu s.a. Nu am avut curajul să postez sub ochii domniilor lor un text la care, cred și eu, ar mai trebui lucrat. Mulțumesc pentru citire și comentariu. Vă mai aștept, nicolae

mulțumesc mult! Onorat de aprecierea dumneavoastră.
Vă mai aștept. Cu respect, nicolae

mă bucură prezența în pagina mea. Vă mai aștept.
Cu respect, nicolae

sincer, nu vă înțeleg. Aveam despre dumneavoastră o altă părere. Nu v-au plăcut versurile, bine, dar a posta mizeria aceea pe post de „finalizare analitică” întrece modestele mele posibilități de percepție. Pot să vă accepte scuzele domnul Pal sau domnul Stănică, dar eu nu! Sunt unele lucruri peste care nu pot trece cu vederea. Păcat!...

Mulțumesc, doamna Ardeleanu! Bucuros de stea, dar și de revederea sub un text de al meu după ani și ani. Vă mai aștept. Cu respect, nicolae

venită de la dumneavoastră - știu cât de parcimonios sunteți cu ele - steaua este pentru mine cât o supernovă. Mulțumesc!

aveți dreptate! Confluențe literare. Ce vremuri! Eram mai tânăr și mai încrezător în oameni.

I.N. a dispărut la un moment dat din Agonia, Europeea etc. Activează, dar nu știu dacă vrea să fie deconspirat. Este Poetul care aș fi vrut să fiu.