nandi vardeanu

mă bucur să vă citesc, dar mă bucur și când vă găsesc în preajma textelor mele. Cu părerile dumneavoastră. Mulțumesc!

Da, ați intuit cu precizie și delicatețe ideea de la care am pornit: „Eu merg, dar tu vei aștepta până mă voi întoarce”. Mulțumesc, doamna Ardeleanu!

cu multă plăcere vă regăsesc în pagina mea. Mulțumesc pentru felicitări și pentru expunere.

Bine te-am regăsit, Tudore, cu un poem deosebit, în stilul tău, în care m-a impresionat imaginea „moriștii care macină orizontul pentru cafeaua de dimineață”. cu sinceritate, nicolae

mulțumesc! Nu sunt obișnuit cu asemenea comentarii pentru textele mele și de aceia găsesc greu cuvinte de recunoștință. Sper să vă bucure faptul că mi-ați luminat zilele acestea înnourate.

Știi că nu port cu mine periuța de scame, dar ești bun. Mă urmărește un sentiment de invidie, dar îi las să moară din cauza asta pe alții. Stimă, maestre!

Mulțumesc! Am învârtit în mai multe feluri acel vers. Voi gândi la un alt aranjament. Vă mai aștept, nicolae

n-an avut numărul de telefon, dar promit că voi polei altă toamnă cu esența strugurilor brumați. Mulțumesc, vă mai aștept! Cu stimă, nicolae

cu câțiva ani în urmă, domnul profesor Ion Corbu a propus, pe un alt site, un concurs de parodii din marii clasici ai literaturii. Erau acolo câțiva autori de excepție în acest gen: Radu Ștefănescu, Sanda Nicucie, Florin Rădulescu s.a. Nu am avut curajul să postez sub ochii domniilor lor un text la care, cred și eu, ar mai trebui lucrat. Mulțumesc pentru citire și comentariu. Vă mai aștept, nicolae

mulțumesc mult! Onorat de aprecierea dumneavoastră.
Vă mai aștept. Cu respect, nicolae

mă bucură prezența în pagina mea. Vă mai aștept.
Cu respect, nicolae

sincer, nu vă înțeleg. Aveam despre dumneavoastră o altă părere. Nu v-au plăcut versurile, bine, dar a posta mizeria aceea pe post de „finalizare analitică” întrece modestele mele posibilități de percepție. Pot să vă accepte scuzele domnul Pal sau domnul Stănică, dar eu nu! Sunt unele lucruri peste care nu pot trece cu vederea. Păcat!...

Mulțumesc, doamna Ardeleanu! Bucuros de stea, dar și de revederea sub un text de al meu după ani și ani. Vă mai aștept. Cu respect, nicolae

venită de la dumneavoastră - știu cât de parcimonios sunteți cu ele - steaua este pentru mine cât o supernovă. Mulțumesc!

aveți dreptate! Confluențe literare. Ce vremuri! Eram mai tânăr și mai încrezător în oameni.

I.N. a dispărut la un moment dat din Agonia, Europeea etc. Activează, dar nu știu dacă vrea să fie deconspirat. Este Poetul care aș fi vrut să fiu.

citesc, atât cât pot, ce se postează aici. Sunt curios să descopăr diferite siluri de exprimare. Drumurile în poezie sunt multe. Eu îl am pe al meu. Nu comentez textele nimănui. Le citesc, le compar și îmi țin părerile pentru mine atâta timp cât nu mă consider nici poet pe deplin, nici critic literar. Sunt bucuros că am de la cine învăța. Nu m-am considerat niciodată mai presus decât alții. Dar sunt oltean și nu-mi place să fiu călcat pe bătături dacă eu nu calc pe cineva.
Mi s-au reproșat, pe alte meleaguri, lucruri de care am ținut seama. Problema grupurilor nu este numai de aici. Oriunde te-ai afla te aliniezi cu cei carte ai mai multe afinități. Îi comentezi, îi promovezi, îi susții. Nu eu am spus că cine se aseamănă se adună. Este ceva firesc.
Apreciez temeritatea și siguranța cu care dumneavoastră navigați printre atâtea incertitudini. Dacă aș putea și eu...

Se poate să fiu în eroare.
Fără să mă cunoască, acum câțiva ani, domnul Liviu Ioan Mureșan mi-a citit toate textele și chiar a înstelat unul, exprimându-și mirarea că multe ajung la atelier. M-a îndemnat să le public într-o plachetă. Mai aproape, în timp, domnul Geană, despre care știam mai nimic, a înstelat și recomandat câteva texte. Am explicat ce și cum. Nu vreau să reiau povestea. L-am considerat și îl consider încă, alături de domnul Liviu Nanu, omul care m-a „aruncat” în ochii cititorilor de aici. Ca și pe dumneavoastră nu m-ar deranja un comentariu critic făcut la obiect. Dar dacă aș intra sub un text al dumneavoastră, comentat favorabil de unii cititori, și aș posta cu aroganță disimulată un cântecel pentru copii, nu v-ați simți ofensat? Mă rugați să îmi văd de treburile mele, dar eu insist. Atrag atenția unui editor să fiți exclus de pe pagina principală pentru că textele dumneavoastră sunt puerile și vai mama lor. Îmi spuneți că depășesc unele limite, dar eu insist: ai un vers bun, dar restul e ciulama pe varză. Îmi supuneți și de data aceasta să stau în banca mea, dar eu vin și vin și vin... Cum v-ați simți?... Domnule Lican, în tot acest timp nimeni, nimeni de aici, nu i-a spus domnului respectiv că ironiile sale ies din cadrul unui dialog civilizat. M-am simțit singur și mă simt singur.

Aș vrea eu, dar nu sunt un nume în poezie. La recomandarea domnului Teodor Dume, mi-au apărut câteva poezii în ziarul on-line „ Radio Metafora” din Seattle. Doamna Nuța Istrate Gangan mi-a publicat în New York Magazine un medalion cu poezii din ciclul Erotismente. Sub egida Asociației de Presă Română din America de Nord (NARPA) mi-a apărut în anul 2020 volumul de poezii „ foto-sinteze” . Cum se vede : mai mult pe afară. În țară am postat pe câteva site-uri: Confluențe lirice, Noduri și semne, Însemne Culturale s.a. Unele din ele nu mai sunt active. Am cunoscut acolo pe doamna Ottilia Ardeleanu, Maria Elena Chindea, Sanda Nicucie, Florin Rădulescu, Veronica Pavel Lerner, Ioan Peia, Ion Nimerencu, nume care au fost, sau sunt, prezente și pe Agonia. În ultima vreme am scris rar și am postat și mai rar. Țin la textele mele, muncesc pe ele pentru a le da o față acceptabilă poeziei moderne și accept păreri și sugestii constructive. Ironia și disprețul sunt lucruri pe care nu le accept. Sunt un scuipat pe munca mea și îl tratez ca atare. Domnule Geană, pace! Dacă vreți să știți numele meu real: Nicolae Văduva.

cu ocazia asta dai măsura „genialității” tale. Te vâri ca musca în borcanul calului!