nandi vardeanu

Cu obrazul la doar câțiva centimetri de al meu, respirând la una cu mine, mi-a zâmbit direct în ochi. — S-a terminat, Milu, a șoptit. Am primit, în sfârșit, decizia de divorț. Presiunea corpului ei

În cazul acesta nu știu cine pe cine a sedus. Eram doar un vizitator, unul care încerca să descifreze inscripția în chirilică de pe un fragment de perete, o pisanie, aflată în incinta muzeului

Ușa barului de pe Lipscani s-a deschis automat, iar un aer dens de fum de țigară m-a învăluit în pătura lui. Intram destul de des aici, așa că eram familiarizat cu locul. Barmanul — care pentru mine

ți se pare că nu am înghețat suficient? că sala asta de așteptare a rămas în două colțuri doar pentru ca umbrele să-i poată părăsi pereții și să alunece spre următoarea gară?... credeam că

Fapt banal. Cărămizi din bălegar Pe un soclu de cristal. Hal ilar! Ce ilar hal... Votcă neagră în pahar. Domnul moare Zice Nietzsche Căutând să-și justifice Excedentul de candoare. Las’ să

Nu mai este timp, posibil că nici nu a fost. Ne-am ridicat dintre secunde să călcăm pe macadamul sub care germinează semințe oarbe. Simțeam cum ne cercetează, cum ne pătrund prin tălpi, ca să ne

Te chem cu sirena, te chem din rărunchi, un urlet de lup mi se zbate în trunchi, o cruce-și alege dintre ceasuri însemnul— vino, flămândo, cu tot infernul. Sunt bocnă, cerșesc pentru vene

Aici e întunericul dens, lumina e doar o zgârietură pe retină. Al doilea merge cu pumnii strânși, ca și cum ar ține în mână toată frica lumii de dinainte de potop. Inima lui e o pompă mică, o

nici una, nici alta. am învățat să tac mai bine, să pun cuvintele în pahare, să le agit ușor, apoi să le uit; ca atunci când pacea îl învață pe lev cum să doarmă într-o gară obosită, într-o

Este una să trântești o ușă și alta să o închizi. Am plecat fără să privesc în urmă. Nu sunt sigur dacă, în timp ce coboram scările, am auzit vreun zgomot, dar când am ajuns în stradă, printre

Erau acolo armurari, coșmaruri, andrele; dacă priveai cu atenție, găseai spini de trandafiri și cioburi de sticlă care te invitau să le calci… Nu găseai ce nici prin cap nu-ți trecea să

Psalmul 1; al zidirii crezi că mai poţi ascunde mult zidirea albă de ochii humei?... ţi se macină tencuiala, dar vei scăpa de ei într-o zi mai curată decât tot

acolo peste artere peste rețele peste complicatul desen al ființării este cămașa ta descheiată și febrilă roz-arămie închide-mă în ea până la confuzie până când mâine nu voi mai fi decât o

se legăna o luntre cu bețivi, se rupea-n figuri și jonglerii, purtată de fluente pandalii și curenți atavici, subversivi. se legăna o luntre cu naivi, storcători de vise pe câmpii, se

dacă vrei să fii poet achiziționează câteva chintale de cărbuni încinși câteva remorci cu sticle spartă nu pisată pune-le pe alee dimineața când mergi să cumperi lapte pentru toate pisicile

jur că dacă scap în borcanul cu oțet șapte linguri de miere o să-ți crească dioptriile în raport cu desalinizarea mării păi tu puică unde-ți pui ochelarii când te înjuri cu ghivinturile de

sunt cernute nopțile de-alerte și se alege sâmbăta din ploi, sub apele torentelor incerte titanicul se pupă-n bot c-un sloi. revenind, ca după o tornadă, toamna-și intră-n drepturi pe

la ce bun să vrei să înțelegi cum se scurge iarna la canal, cum coboară, negre, din bucegi, babele să ia gerovital?… e un calendar cam incomod, într-o zonă gri de interfață; tu privești cum trec spre

Și jur că nu vă spun povești, Că n-am spus niciodată, Dar la calendele grecești Am întâlnit o fată. Era cum nu pot să vă spun; Era dintre acele Ce-și spală părul cu săpun Din pulbere de