Poezie
mut
1 min lectură·
Mediu
umblu cu vorbele după mine
și parcă duc stoluri de păsări răgușite
la poalele unei păduri de zăpadă
nu le pot da drumul să cânte
nici să zboare
se pune ceva între noi
și scârțâie
ca transatlanticul între ghețarii sfielii
când i se încheagă motorina
în rezervoare
se pare că cel mai bun lucru
pe care îl pot duce la capăt
este să îmi plimb tăcerea
pe axele frigului
minunea mea
011.434
0
Poetul îşi “plimbă tăcerea” prin gândurile creative şi tăcerea esoterică naşte climaxul creațional.