nandi vardeanu

trei zile pentru care nu mai pot să suport felul în care se pun coronițe peste stările de ebrietate ale lumii trei feluri deosebite în care poți avorta ciorbele strecurate în stomac odată cu

la dumnezeu mă duc pe un fum de țigară rotocol cu bicicleta la care cânta mița cea cu pantaloni ce nasol domnule ce nasol nu mai sunt diligențe li s-au scurs roțile pe melodia cat

Există și este bine Că sunt și că pâlpâie În așternuturi, ritmice... Că stratificate pe tipsii, Uneori caline, alteori tipar, Devin răspunsuri intermediare Atunci când întrebi: Îngere, Cum

Ambalajul meu - ce cretin! - se sparge de toate regulile; ambalajul tău, răgușit, își caută prin laringe fonemul. Ca și cum substanțialul derivat al unei funcții ne-ar modifica - odată cu apa -

așa ai fi putut să te închizi într-o sticlă un minim de speranță mai plutea undeva un țărm un fiord o plaje ar fi luat foc undeva așteptarea s-ar fi terminat ai putea fi aici în sticla arămie

te acoperi seara cu cearșaf peste ochii plini lași afară toate începuturile și aștepți să ți se golească buzunarele de rele doctorul coborând peste halatul lui alb croit maiestuos din

sunt așa de speriat încât statuile își deschid rănile să-mi ascundă celebritatea un fel de electricitate cu unghii pentru care am oprit mersul apelor domnilor nu vedeți cum îmi albește de

jur că dacă scap în borcanul cu oțet șapte linguri de miere o să-ți crească dioptriile în raport cu desalinizarea mării păi tu puică unde-ți pui ochelarii când te înjuri cu ghivinturile de

viața se înclină din temelii oarecum din călcâie dar cu prudență știe că moare singură cine va plânge că dincolo de tunetul luminii îngerii se vor întoarce în oameni si prin biserici lumânările

mai pun un pahar sticla își dezmorțește încheieturile de ce mai beau îngerii au dureri transparente numai noi oamenii le facem opace le înghițim zilelor de naștere și de moarte de parcă ne-ar