Poezie
ore
1 min lectură·
Mediu
ceasul mă conduce zi de zi,
după voia lui,
milă cu milă...
mă ciocnesc de oră,
mon ami,
fără aprobare sau ștampilă:
ora când lovit de insomnii
merg pe străzi ca apa
la canal,
ora când sătul
de sindrofii
pun, galant, batista
pe țambal;
ora când visez la o mulatră
fără indexări și preț de cost,
ora când stă marea
nemișcată
fiindcă luna a plecat din post;
ora când, matol,
prin dependințe,
mă lipesc pe răni
cu țipirig,
sau făcut fitil,
de neputințe,
stau în coada câinilor
covrig;
ora când fumez
câte-un marlboro
și pictez, pe ziduri ,
cai, cu var,
ora-n care,
echipat ca zoro,
mă pierd în ceață
și apoi apar;
ora când, subtil,
dama de pică
o să-mi pună piedică
în horă
și-o să-mi ciripească: bă nenică,
asta este ultima ta oră.
001353
0