Pupila arzãtoare a zilei
naşte ieşiri din infern,
îmbrãţişãri şi însetãri
de aur
nestrecurat prin filtrul
vorbelor de lemn.
Pe drumul neumblat al secundei de-acum
vin mierlele
neştiutoare
nici de
Erau acolo armurari, coșmaruri, andrele;
dacă priveai cu atenție, găseai spini de trandafiri
și cioburi de sticlă care te invitau să le calci…
Nu găseai ce nici prin cap nu-ți trecea să
Striga poetul,
în timp ce umbra lui prelungã
drum îşi croia prin mãrãcini:
„Pregãtiţi-vã urechea cu grijã!
La firul ierbii!
Aplecaţi-vã şi ascultaţi:
arpegii îngereşti rãsunã,
acorduri minore
în
Dansuri iluzorii,
paşi aleatorii
pe strãine teritorii...
Muntele respira
dupã fluxul şi refluxul inimii tale.
Mai pot ritmul vechi sã-l ţin,
între Balada pentru Adeline
și steaua Alderamin -
a
calea de mijloc e doar o frânghie subţire
pe care unii filozofi danseazã step
pe când sãrmanii o petrec în jurul gâtului
doar doar vor atârna mai drept
în bãtaia gândurilor în mângâierea
sunt grădinarul veșniciei mele,
mlădițe de visuri zilnic plantez,
le voi uda și noaptea cu rouă de stele,
cu petale din inima mea veacuri decorez.
e primăvară în cuvinte ideile au înflorit,
fluturi
iubire,
dă-ți jos sârmele alea de pe inimă,
aruncă perfuzia pe podea,
sari din pat —
lasă 20 de euro
pe noptiera de spital,
și spune.
mulțumesc,
dar nu am nevoie,
iubirea mea e departe,
în
Mâna mi s-a întins dis-de-dimineață
Să prindă o inimă
Mareea s-a retras
Marea, așadar, mă amăgise
Mi-aș dori viața unei lumânări aprinse
Unde totul în jur respiră iubire
Afluență de
Sunt multe cuvinte
pe care le aud, le traduc,
dar nu le înțeleg.
Poate pentru că, după școală,
preferam să mă cațăr în copaci,
să alerg după fluturi
și să-mi fac unghiile cu noroi
decât să citesc o
Pâinea feliată
Pe care o aleg din raft
Este scufundată în interiorul
Pungii sigilat cu o clemă.
Un pește în apă, o pasăre în cer,
O floare în lumină ori o stea
Sau în pământ o rădăcină.
Ca dintr-un
visez uneori cum invizibilă
mă strecor prin lume
pe umeri purtând
amfore
pe umărul drept apa morții
să pun la loc toate fețele
existenței mele umile
care n-a vrut niciodată
să tulbure
Insule de nori capitoneazã tãcerea ta.
Pe cer a rãsãrit soarele,
iar în inima mea ard toate stelele nopţii.
Pãşesc prin visele tale cu tãlpile goale pe jãratec,
legatã la ochi.
Aripile mi-au luat
Mă simt ca un dinozaur tânăr
într-o turmă
de unicorni bătrâni.
Excitat
de absurdul conviețuirii.
Ei se miră
de ce sunt eu tânăr
și nu înțeleg
de ce sunt ei bătrâni,
chiar dacă toți călcăm
în
Oful nostru
Nu e loc la masa voastră
Pentru mine, nici de-aș vrea,
Iar gutuia din fereastră
Tristă e în noaptea grea.
Sunteți pacostea supremă
Abătută peste noi,
Ignoranța ce condamnă
Un popor plin
la 8100 de metri
aerul e gol
de aer,
dar plin de tine.
gol ca un buzunar
într-o dimineață de luni,
plin ca o gară
în care nu mai vine nimeni
după mine.
pochill-porque —
din vremurile în care
etajul
toată lumea absoarbe energia mea
aș putea să dau nenumărate exemple
dar nu e despre asta
mai degrabă de conflictele între generații literaturi iubiri
toate au același nivel de zahăr în sângele
Am deschis sticla cu vin roșu.
Am turnat în pahare liniștea dintre noi.
Am așezat trandafirul în vază —
fragilă speranța care o umplea,
precum fiorul suspendat între noi.
M-ai sunat să-mi spui că
M-am îndrăgostit de tine
ca o lumină care intră pe fereastră
fără să întrebe casa dacă o primește.
Nicio atingere.
Niciun sărut.
Doar ochii tăi —
două ape adânci
în care privirea mea a căzut
ca o
la 8100 de metri
aerul e gol
de aer,
dar plin de tine.
gol ca un buzunar
într-o dimineață de luni,
plin ca o gară
în care nu mai vine nimeni
după mine.
pochill-porque —
din vremurile în care
etajul
Dragi prieteni,
de o săptămână facem teste pe voi și pe noi din dorința de a fi astăzi mai buni decât ieri și mai proști decât mâine. Iar asta nu ne poate ieși, decât cu mult mai multe butoane decât