Atelier Literar

Pupila arzãtoare a zilei naşte ieşiri din infern, îmbrãţişãri şi însetãri de aur nestrecurat prin filtrul vorbelor de lemn. Pe drumul neumblat al secundei de-acum vin mierlele neştiutoare nici de

Erau acolo armurari, coșmaruri, andrele; dacă priveai cu atenție, găseai spini de trandafiri și cioburi de sticlă care te invitau să le calci… Nu găseai ce nici prin cap nu-ți trecea să

Striga poetul, în timp ce umbra lui prelungã drum îşi croia prin mãrãcini: „Pregãtiţi-vã urechea cu grijã! La firul ierbii! Aplecaţi-vã şi ascultaţi: arpegii îngereşti rãsunã, acorduri minore în

Dansuri iluzorii, paşi aleatorii pe strãine teritorii... Muntele respira dupã fluxul şi refluxul inimii tale. Mai pot ritmul vechi sã-l ţin, între Balada pentru Adeline și steaua Alderamin - a

calea de mijloc e doar o frânghie subţire pe care unii filozofi danseazã step pe când sãrmanii o petrec în jurul gâtului doar doar vor atârna mai drept în bãtaia gândurilor în mângâierea

sunt grădinarul veșniciei mele, mlădițe de visuri zilnic plantez, le voi uda și noaptea cu rouă de stele, cu petale din inima mea veacuri decorez. e primăvară în cuvinte ideile au înflorit, fluturi

iubire, dă-ți jos sârmele alea de pe inimă, aruncă perfuzia pe podea, sari din pat — lasă 20 de euro pe noptiera de spital, și spune. mulțumesc, dar nu am nevoie, iubirea mea e departe, în

Mâna mi s-a întins dis-de-dimineață Să prindă o inimă Mareea s-a retras Marea, așadar, mă amăgise Mi-aș dori viața unei lumânări aprinse Unde totul în jur respiră iubire Afluență de

Sunt multe cuvinte pe care le aud, le traduc, dar nu le înțeleg. Poate pentru că, după școală, preferam să mă cațăr în copaci, să alerg după fluturi și să-mi fac unghiile cu noroi decât să citesc o

Pâinea feliată Pe care o aleg din raft Este scufundată în interiorul Pungii sigilat cu o clemă. Un pește în apă, o pasăre în cer, O floare în lumină ori o stea Sau în pământ o rădăcină. Ca dintr-un

visez uneori cum invizibilă mă strecor prin lume pe umeri purtând amfore pe umărul drept apa morții să pun la loc toate fețele existenței mele umile care n-a vrut niciodată să tulbure

Insule de nori capitoneazã tãcerea ta. Pe cer a rãsãrit soarele, iar în inima mea ard toate stelele nopţii. Pãşesc prin visele tale cu tãlpile goale pe jãratec, legatã la ochi. Aripile mi-au luat

Mă simt ca un dinozaur tânăr într-o turmă de unicorni bătrâni. Excitat de absurdul conviețuirii. Ei se miră de ce sunt eu tânăr și nu înțeleg de ce sunt ei bătrâni, chiar dacă toți călcăm în

Oful nostru Nu e loc la masa voastră Pentru mine, nici de-aș vrea, Iar gutuia din fereastră Tristă e în noaptea grea. Sunteți pacostea supremă Abătută peste noi, Ignoranța ce condamnă Un popor plin

la 8100 de metri aerul e gol de aer, dar plin de tine. gol ca un buzunar într-o dimineață de luni, plin ca o gară în care nu mai vine nimeni după mine. pochill-porque — din vremurile în care etajul

toată lumea absoarbe energia mea aș putea să dau nenumărate exemple dar nu e despre asta mai degrabă de conflictele între generații literaturi iubiri toate au același nivel de zahăr în sângele

Am deschis sticla cu vin roșu. Am turnat în pahare liniștea dintre noi. Am așezat trandafirul în vază — fragilă speranța care o umplea, precum fiorul suspendat între noi. M-ai sunat să-mi spui că

M-am îndrăgostit de tine ca o lumină care intră pe fereastră fără să întrebe casa dacă o primește. Nicio atingere. Niciun sărut. Doar ochii tăi — două ape adânci în care privirea mea a căzut ca o

la 8100 de metri aerul e gol de aer, dar plin de tine. gol ca un buzunar într-o dimineață de luni, plin ca o gară în care nu mai vine nimeni după mine. pochill-porque — din vremurile în care etajul