Atelier Literar

nu mă mai satur să-ți spun, te iubesc, în o mie de forme: în dar în timp în cadoul simbol în atingerea fină în vorba de duh în gând în lumină nu mă mai pot însoți sunt totul în Tine iar Tu,

La margine de lac, m-atrage-o buturugă mâncată de carii și bătută de ploi. Aici era salcia sub care, ca într-un cort, uitam de timp – o navă într-un port. Cu trestia ne afundam în gând, căutând

Se întâmplă ceva ciudat noaptea. Dacă dorm pe urechea stângă, visez că sunt pe motocicletă alături de Che Guevara și Alberto Granado, care discută pasional. Stetoscoapele ni se încing la gât. La

cândva am fost lumina, dar am fost trimisă pe pământ să te întâlnesc. apoi, văzându-te, mi-am amintit. Privirea ta a fost oglinda nemuririi mele. Prin tine m-am întors în suflet, purtând pe

hârtia nemărginirii se întinde în fața mea de la răsărit la apus fac adnotări de ultimă oră povești iluminate de soarele care tatuează fire din lemn de cedru cuvinte din arcul eteric al lumii se

să fim serioși, nimicul tot din nimic se naște și moare, îmi plagiez traiul între minus și plus finit, a culege lumina de sub travaliu și raclă, fiind un întuneric perisabil, se strică repede-n

Polițiștii au fost trimiși la un curs de perfecționare timp de un an Au aprofundat scrierea creativă Au învățat - Să facă diferența între semnificat și semnificant - Să întocmească procesul

ca o minge dezumflată, zace dragostea mea la podea. nimeni să-i mai numere arsurile, nici să-i amintească amânările, să-i dea măcar un suflu acolo, cât să se ridice trei palme de la pământ, să

îmi umblă gânduri cu bârfa mă zgâlțâie, mă tăvălesc, mă conving, mă constrâng să mă dau de-a tumba mi-au înfipt țepuș în ochiul stâng lăsându-mă pe jumătate orb pe totdeauna ”scoate-ți bârna din

Pentru ce este mai frumoasă o femeie Decât este frumoasă o altă femeie? Este ca și cum ne-am întreba despre cum Întunericul este mai întunecat decât Noaptea ce l-a prefăcut în scrum. Ori, de ce

La apus, când cerul te apasă, te plimbi printre raze aleatoare, să respiri curat cuvinte fără sens, într-o logică fără semne direcționale. Încerci să afli dacă ai dreptate sau nu și faci un test

Am ajuns la capătul răbdării de a fi om. Aș vrea să fiu arc. Săgeată. Sau acvilă. Să nu mai am nevoie de mâncare, nici somn, ci doar de apă și de Cuvântul lui Dumnezeu. Toate Golgotele mele

A iubi pe cineva nu înseamnă să ai răspunsuri la toate întrebările, ci să-i poți sta alături fără să simți nevoia de a umple liniștea cu întrebări. Dacă va simți să-și deschidă inima, o va face. Dacă

dacă am lipsit de ziua națională te rog să mă ierți fiind preocupat cu alte trebi locuind mai mult printre ruine și printre profeți voiam să dau chip lumii o nouă înfățișare până când ai

îți scriu am inventat mereu un nume și o rădăcină am creat flăcări pentru a le stinge cu nimb de rouă am notat chipul sorții pe portativul mării cuvintele au pătruns adânc în vene de ape te-am

Corăbier, de ce plâng apele sub noi când sfâșie catargul zări?! Nu vezi că vremea-i agitată și, din ploi, cad nesfârșite lumânări! Hei, lutier ce modelezi un alt destin, cum poți în degete să

amintirea volatilă revenirea la lucrurile simple pe care le învăț cu tine te aud în fiecare piatră sau nor natura este în venele mele de carmin răzvrătită sau calmă pe epiderma mea cresc flori ramuri

Și crezi că uit vreo clipă că m-ai uitat? Sau poate crezi că mi-e ușor să știu că mi-a cam ajuns trenul in gară? Fără întârziere a ajuns, n-ar mai fi ajuns, trebuie sa urc, Natalia, nu e pe vrute,

Doamna care face curat la mine la bloc e deosebit de frumoasă. Ea are în tolba ei, ca un cangur, povești de București, trei copii, soț, un porc de tăiat de Crăciun și multe feluri de mâncare