altceva
ceva-ul acela care lipsește mă obsedează ca o febră. un liant între mine și viață, între mine și oameni, între mine și mine. mă regăsesc în puține lucruri cum ar fi uneori culorile unei
HCheghedus cameliastrânge-mi mâna în mâini
gânduri umede ca șerpii veninoși sâsâie în fruntea brodată de migrene umărul tău e un port de unde se pleacă dacă ar fi să rămân mi-aș îmbrăca în rochie de vals cuvintele și te-aș purta
HCheghedus cameliaparte din idealism, apa
o scorbură insomnia împrospătează memoria jocului jocul tace despre cum m-aș fi făcut veveriță în pumnul tău cu alune gândurile noastre sunt dușmanii dintotdeauna dar acum le
HCheghedus cameliatăcerea e o formă de aer
îmbrățișarea noastră ca un șuier prelung împreunează cuvintele cu instincte înmulțind șerpii toracelui se mai întâmplă uneori când inima bate în ceafă pielea să capete conștiință de sine să
HCheghedus cameliaarabesque
arabesque departe șiroiești ca o apă printre casele ce se revarsă noaptea ca sânii unei femei din decolteul străzilor luminate prea devreme te-ai întins după fruct acum mergi înainte în
HCheghedus cameliapas de chat
când buza timpului scuipă ora plecării soarele se dizolvă ca o pilulă în cana de-ntuneric și te îmbrățișez iarăși ca pe o apă curgătoare număr în gând atingând cerul gurii cu limba cinci
HCheghedus camelianeliniștea de la ora cinci
somnul coboară din trăsura cu abur a nopții neliniștea își ascute umerii sub o mantie nouă visele hoinăresc clandestine spre metropola ta cu asfaltul elastic închis în vidul cilindric
HCheghedus cameliaBlick-ul efemeridei
În decembrie 2011, Ioan Burlacu ne bucură prin înveșnicirea inspirației poetice, oferind un trup poemelor sale. Fie de bun augur prima sa apariție editorială, Blick-ul efemeridei! Însoțit de un
HCheghedus cameliasă ne/numim moartea
o hăituiau câini turbați hălcindu-i șira spinării sub circulară se țipa indecis părerea de rău izvora mai ceva ca sângele ca durerea i-a lins tălpile și-am crezut-o încheieturile trosneau ca
HCheghedus camelian u ș t i i s ă n a ș t i
șuiera parcă viscolul printre dinții lui albi amenințarea aceluiași fel de venire pe lume convulsiile sleirea de după coatele apăsate cu ură genunchii în gură avorturile apoi soldații
HCheghedus cameliaanonimă
pe pământ alb înfrunzit mi-am dorit să fiu și am fost înainte de vreme. tu, omule negru care crezi că iubești nemăsurat, toate câte le știam ți le-aș fi spus, dar ai pretins că te-ai născut
HCheghedus cameliadin opiniile lui zacharias
lunatici în trupul dulce-amar al unui sentiment cărnos ca o cireașă învățăm să ne păstrăm acceptându-ne înstrăinarea s-ar putea să fim frumoși așa avându-ne cu toate lucrurile
HCheghedus cameliazacharias
în cercul meu cu centrul pretutindeni bate vântul (gellu naum) * în răcoarea obscurelor căutări printre oameni grăbiți lucruri speriate și fapte semiîntâmplate lumea copac înfrunzește ascund la
HCheghedus cameliaspinare în spinare
încremenită de la gura unuia la gura celuilalt e o liniște o frumusețe a răbdării în care lupii dorinței urlă arar și până la dumenzeu carcase de dor am rămas o neclintire stă în menirea
HCheghedus cameliaaerieni
am putea vorbi despre o firească dispoziție pentru nebunie în disoluția lucrurilor atinse de teamă ca nu cumva dragii să ne urmeze în mica alienare secretă ispitind zilnic cu delirul cel
HCheghedus cameliapiept cu bulbi de lumină
în mâneca zdrențuită a străzii încremenite în aer gângănii fluide curg pe sub roțile ambulanțelor viața atârnă de tuburi incertitudine sticloasă ca obrazul unei ape neclintite într-o
HCheghedus cameliaautosugestie
un ochi îți plânge în celălalt ca o lună plină plutesc eu peste o armată de vârcolaci șapte părți de lavandă șase de rozmarin cinci de trandafir trei părți de iarbă de munte două de frunze de
HCheghedus cameliageometrie subiectivă
avalanșă de ianuarie al nimănui frig detalii anapoda dintr-o stare nelămurită voci ale oamenilor fără fețe retezându-ți urzeala din războiul tăcerii te ascunzi în propria casă pipăi întunericul te
HCheghedus cameliasaltimbanc în irisul mat
teritoriile ne sunt delimitate încă nu știm ce se va întâmpla atunci când ne vom urî singurătățile e doar o iluzie a întregului de vreme ce ne petrecem centrul de greutate în imaterialitatea
HCheghedus cameliasecvență cu femeie tristă
se făcea că era în vremurile acelea de demult când copiii lăsați să adoarmă singuri încetaseră a mai visa părinți. de coarnele nopții se prinse luna și începu a cânta umed. fetița cu buze moi îi
HCheghedus cameliagills
știu mai ales /arhitectura mâinilor cu gesturi lipsite de imaginație luate la rând dintre coperțile dicționarului de dureri despuiere/jupuire/prădare /cum e să fii haina roasă de moliile
HCheghedus cameliastranger
introducere: vacarm vocile îi ocupă abuziv spațiul i-l înțeasă îi cer socoteală chiar și atunci când îl măsoară cu atenție chiar și atunci când marginile lui îi vin aproape atât de aproape
HCheghedus camelianon fantezie
fiindcă întotdeauna mi-a plăcut aritmetica mă trezesc numărând bătăile clopotului fiorii ciorile zbârlite în talpa de ceață a dimineților gradele minus porumbeii trecuți zilnic prin cercuri
HCheghedus camelia“natura nu ne poate lăsa mult timp dramul de materie pe care ni-l împrumută”
HCheghedus cameliade frică
nu ți-aș spune atâtea despre eprubete și pițigăieli argintii dacă zilele nu ar foșni de experimente inutile și oameni pătlăginii o fac de frică știi tăcerile sunt fragile tăcerile sunt frumoase și
HCheghedus cameliacătușe
spațiul e o cameră cu oglinzi tu în toate dimensiunile îl umpli ca o foame de aer ca o foame de liniște să piară animalele carnivore paznicii tâmplei tale prăpastie am zis cuvintele
HCheghedus cameliaoglindire
foto: www.hoax-slayer.com
HCheghedus cameliabile pe un abac, zilele
de șapte ori câte șapte și iarăși îngână născătoarea amară e gura femeii murmurul nu alină sărutul nu tămăduiește copilul cuprins de febră nu-i mai simte mirosul încolăcit de brațele ca iedera rămasă
HCheghedus cameliafluturi de noapte
1. scap de furtunile din deșertul hârtiei 2. nu mai vreau decât să-ți fiu aproape să fugim împreună în simplitatea nudă a poveștii râzând cu gurile până la urechi dar urechile noastre-s
HCheghedus cameliagolul răsunând a poem
“golul răsunând frumos a poem trebuia să te dezorganizeze dintr-un adevăr ce nu-ți aparține și să facă în jurul tău un halo efemer” (Ștefan Roll) când mersul lui se întâmplă spre înăuntru privirea
HCheghedus cameliaa doua inimă
aud cum se rotesc amiezile benzi de culoare în agatul tâmplelor e vocea ta care umple aceste ore de staniu lipite de piele casa de care-ți vorbesc are fundație săpată în suflet ziduri din
HCheghedus cameliasalt peste vremuri
“ce păcat că nu eşti frumoasă!” în aerul năclăit, un pârâu de smoală, strada începu să se scurgă pe sub tălpile noastre. un cuib al
HCheghedus cameliaîntâia mirare
i-au legat mâinile și picioarele. ea simte cum se răcesc cum îi cresc aripi în rotire către al cincilea punct cardinal. i-au anesteziat pântecul. capul nu. capul execută mișcări
HCheghedus cameliaÎntre admirație şi desconsiderare
“Nu renunț la gândul de a publica o carte asupra umanismului indian.[...]; adică asupra acelor valori eterne indiene, create ca să înalțe, să mângâie sau să mântuiască omul.”
HCheghedus cameliaînainte să intri pe ușă îți recunosc mersul apăsat
nu m-ai convins că fântânile cerului sunt fantezii ale celor care se tem să trăiască tot o formulă a răului a fost ultima încercare de a rosti iubirea de atunci zile cu două dimensiuni mă
HCheghedus cameliainvestigație
mă agăț de ochiul trecătorului care plutește pe propriul zâmbet o fi mat sau eu invizibilă înghit întrebarea cuprind cu palmele mâna murdară a copilului-cerșetor întinsă spre fereastra mașinii
HCheghedus cameliaalien-at
simetria plană a caroiajului alb-negru cu reguli strict însușite și ocrotitoare de altfel este indiscutabil zguduită de dangătul strident al clopotului care leagănă aritmic și nesigur sicriul a
HCheghedus cameliaOchiul nedumerit în fața oglinzii
“Cum să arunc un ochi rotund și absent ca un colac de salvare în bazinul de oglinzi, unde fecioarele lungite în gondola dintre pulpe mușcă un țărm de alabastru chiar din remușcarea mea?” (Ștefan Roll
HCheghedus cameliaNu întoarce pasărea din zbor
din inima mea și-a luat zborul o pasăre care încearcă să biruie curbura fină a linei orizontului unde pustietatea oceanului îmbrățișează singurătatea cerului cu aripile pe jumătate
HCheghedus cameliaa doua mirare
cuvinte electrice s-au scurs prin gesturi cuțite în burta pământului nimeni să audă cum ți-ai purtat poemul printre întâmplări abrupte poalele timpului se despică gânduri multicolore
HCheghedus cameliaveneția
cântecul răsturnat din gondolă bate ora tristeții confuze pe lângă zidurile cojite intimitatea murmură halucinant asemenea chemării unei femei desăvârșit frumoase prin goliciune
HCheghedus cameliaRugăciune
sol alb înaripat întors din veșnicie ca să veghezi asupra sufletului meu câmpie rămasă seacă și pustie redă-i un bob de verde și-un picur de melancolie mărăcinișul brațele uscate-ntinde în zadar
HCheghedus cameliaMotiv
se poate vorbi de o matematică a stărilor în care sub masca tristeții se ascund fericiții căutători de axiome care se împiedică de ele cu fiecare pas apoi se ridică dulce cădere slăvită
HCheghedus camelia...
sub privirea rece a omului zace animalul înjunghiat lacrima alunecă pe spirala timpului ochiul copilului e devastat dincolo de zidul de piatră când vede ciori ciugulind rămășițele sufletului cu
HCheghedus camelia