parte din idealism, apa

o scorbură insomnia împrospătează memoria jocului jocul tace despre cum m-aș fi făcut veveriță în pumnul tău cu alune gândurile noastre sunt dușmanii dintotdeauna dar acum le tăcem o trecătoare insomnia împrospătează memoria pielii pielea tace despre cum s-ar fi desfăcut ca o floare în brațele tale de apă dar nu privesc înapoi nu până când batalionul devotat de coșmaruri nu îmi va pierde urma un țărm insomnia împrospătează memoria pântecului pântecul tace despre berzele într-un picior care te-au așteptat cu ciocul ascuns sub aripă sufletul meu ca un pește zvârcolindu-se pe uscat s-a făcut una cu nisipul