Jurnal
altceva
1 min lectură·
Mediu
ceva-ul acela care lipsește mă obsedează ca o febră.
un liant între mine și viață, între mine și oameni, între mine și mine.
mă regăsesc în puține lucruri cum ar fi uneori culorile unei tentative de apus
sau o anumită ordine a cuvintelor.
într-o melodie la un moment dat sau o mișcare într-un altul.
întotdeauna însă între mâinile tale cu tenacitatea lor moleculară când îmi disecă trupul în căutarea acelui mereu încă ceva rămas nedescoperit lăsându-l fără suflu. când doar niște icnete revărsate din mirarea deplină și împlinită mai au curaj să acopere bubuiturile inimii retezând tentaculele iarăși îndrepatate spre cealaltă lume ale tăcerii. de fiecare dată un oftat pare să semene cu ultimul.
mintea atinge ceva de dincolo când sufletul mi se adăpostește în tine. poate să fi fost siamezi. poate să creștem mereu unul din altul.
054.351
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- heghedus camelia
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 138
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
heghedus camelia. “altceva.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/heghedus-camelia/jurnal/14085542/altcevaComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CSDistincție acordată
CSCarmen Sorescu✓Ca să citez cartea recent premiată, partea nevăzută decide, și în poem cumva se vorbește despre același lucru/ sau nu știu dacă e lucru, spun generic. Chiar mai mult, acel ceva care lipsește. Poemul este fin, profund, atât cât să plutească, să nu-l prinzi de la început. Poate să creștem unul din altul - siamezi, două rădăcini bifurcate ale aceluiași copac. Stea.
0
HCCadoul meu de Crǎciun! M-am bucurat ca un copil. Ce frumos spus cu partea nevǎzutǎ! Mulțumesc pentru stea, cuvinte dar mai ales pentru primirea acestor câteva rânduri!
0
RR„Ceva-ul acela care lipsește te obsedează ca o febră”, poate fi „un liant între tine și viață, între tine și oameni”, între sinele tău și lume, îi „retezi tentaculele” încolăcite pe „cealaltă lume a tăcerii”, acel ceva pe care nu-l poți extrage din necunoscut se inoculează în „mintea ce atinge ceva de dincolo”.
Să creăm din acel „ceva” în care se prefigurează golul, clone „siameze”, astfel încât „să creștem mereu unul din altul”, multiplicând conexiunile vieții.
Să creăm din acel „ceva” în care se prefigurează golul, clone „siameze”, astfel încât „să creștem mereu unul din altul”, multiplicând conexiunile vieții.
0
HCmulțumesc mult pentru amprenta lǎsatǎ!
0
CTDistincție acordată
Ai scris un text interiorizat, sincer și fragil, cu imagini care curg firesc dintr-o stare autentică. Se simte o tensiune discretă între luciditate și vulnerabilitate, exprimată fără ostentație. Poate că unele pasaje se pot închega mai bine, dar tocmai fărâmițare asta contribuie la tonul confesiv și viu.
0