strânge-mi mâna în mâini

gânduri umede ca șerpii veninoși sâsâie în fruntea brodată de migrene umărul tău e un port de unde se pleacă dacă ar fi să rămân mi-aș îmbrăca în rochie de vals cuvintele și te-aș purta prin ele ca printr-o rugăciune dincolo de oasele prăbușite asemenea unui castel din cărți de joc frigul mi-ajunge la suflet nopțile sunt arcușuri pe corzi de sârmă ghimpată mângâierile noastre pești asfixiați plutesc în valuri de sânge frica stă lipită ca o folie transparentă strânge-mi mâna în mâini n-am unde să mai dorm din umăr nu-ți mai crește iarbă