stranger

introducere: vacarm vocile îi ocupă abuziv spațiul i-l înțeasă îi cer socoteală chiar și atunci când îl măsoară cu atenție chiar și atunci când marginile lui îi vin aproape atât de aproape încât gesturile nu mai încap decât înăuntru ”mama, tu de ce nu râzi niciodată?” cuprins: natură cu mamă mută și copil aproape infirm ea scăpase din vedere povara răspunsului el n-o poate înveseli nu renunță recurge la ghidușii stâlcește cuvinte se preface a nu înțelege nimic din ceea ce ține de vidul sufletesc doliul care nu acceptă ostoirea căința care tulbură odihna ecranul filtrant monocromie încheiere: piele jupuită de viu ea inventează o poveste despre o anume boală a feței despre o anume rezistență întoarsă către speranță povestea aceea cu esențe o lume altfel el adoarme aproape liniștit eroare de fond lucrurile ocolesc în cădere