non fantezie

fiindcă întotdeauna mi-a plăcut aritmetica mă trezesc numărând bătăile clopotului fiorii ciorile zbârlite în talpa de ceață a dimineților gradele minus porumbeii trecuți zilnic prin cercuri clar conturate de aripile negre dispăruții pentru totdeauna muțeniile rămașii număr treptele trecătorii războinicii mărșăluind în armuri armurile încrustate cu ceasuri ceasurile deșteptătoare ceasurile de mână de picioare de gură de ochi ochii în care se destramă lumina odată ce-au învățat disprețul pentru tivit și pentru celelalte îndeletniciri casnice răsuflu a pace și-i mulțumesc repetat zeului ocrotitor azi nu trebuie să mă scot din cutie/ să scormonesc în priviri/ să fac o salată combinație variabilă de eu și ne-eu nasul lipit de sticlă mă umple ochi cu miros de copilărie atunci toate erau altfel mai cu seamă timpul avea măsură dar toate astea nu mă mai pot atinge am trecut din laboratorul precis în care se testau zilnic imperfecțiuni într-o gigantică pot spune chiar cosmică bucătărie aici miroase a hrana cea de toate zilele și mai ales îmi ajunge să respir lumea numai și numai prin obrajii copiilor starea asta/cred că se cheamă fericire/ în care mă înfășor și mă desfășor zilnic fără să mai aleg grâu de neghină deși aduce a mirare e o chestie simplă atât de simplă încât îi scapă mai ales imaginației