Jurnal
bile pe un abac, zilele
numărătoare de nopți
1 min lectură·
Mediu
de șapte ori câte șapte și iarăși îngână născătoarea amară e gura femeii murmurul nu alină sărutul nu tămăduiește copilul cuprins de febră nu-i mai simte mirosul încolăcit de brațele ca iedera rămasă inutil verde peste zvârcolire icnește încurajator printre brățări de țipete
imediat mă fac sănătos geme pântecelui amenințat sânilor resorbiți inimii desprinse demult dintre oasele trupului fulgere galbene traversează noaptea odăii el sigur și singur înțelege neputința alăturată propriei neputințe clandestinele spaime ce fac din respirație zgomot încearcă să expire prin pori să facă liniște pielea se îmbibă cu miros de frică
își ascunde fața în cărnița mirosind crud a lapte inspiră suferință exersează întreruperea bătăilor inimii aceste blestemate sonerii ale nopții degeaba refuzi să mai vezi când pleoapa se tot subțiază albul încearcă să stâmpere răzvrătirea dându-se drept mireasă de înger femeia cerșește fracțiunea de nepăsare suficientă să-și adune puterile risipite în carnea pământ vene rădăcini se strâng de refuz și nu e nimeni să întrebe de ce
se sfârtecă diminețile se destramă clopotul
054.542
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- heghedus camelia
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 167
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
heghedus camelia. “bile pe un abac, zilele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/heghedus-camelia/jurnal/1745523/bile-pe-un-abac-zileleComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
HCam scos haitele afara. aveai dreptate. ai stii cat de recunoascatoare iti sunt pentru semn daca mi-ai vedea ochii. tare-ti multumesc!
0
HCrecunoscatoare
0
AMrespiratia este si ea o faptura care da sa se gindeasca cita vreme sa ma mai suporte, dar ayi mi/a fost mai bine si uite ca am ajuns sipe la tine, iti multumesc din suflet ca te/ai daruit rindurilor mele, nu pot sa scriu ceva la articol ca nu vrea, pur si simplu mi/au trebuit 7 yile sa il pot deschide
e si asta un fel de desti n nici tehnica nu e lipsit de taine / iti mai scriu cind iedera , care ma fascineaya in inutilitatea ei inpoema ta, imi va face drumul mai usor de mers
pe curind, anni/lorei
titlul si subtitlul sunt superbe / si tot amar imi e, cred ca voi mai bea un ceai
e si asta un fel de desti n nici tehnica nu e lipsit de taine / iti mai scriu cind iedera , care ma fascineaya in inutilitatea ei inpoema ta, imi va face drumul mai usor de mers
pe curind, anni/lorei
titlul si subtitlul sunt superbe / si tot amar imi e, cred ca voi mai bea un ceai
0
HCpresupun ca esti in Romania(?). ca sanatatea va da de furca si voua (?). daca ai posibilitatea sa citesti un mail, am sa-ti scriu. nu-i nimic, cunosc dorinta de a lasa cuiva un semn si imposibilitatea de a-l desena. iertata sa-mi fie saracia randurilor din articol. dar... nimic nu e definitiv, asa ca pot reveni asupra lui. pana ne mai auzim, sanatate si liniste!
0
aceste blestemate sonerii ale nopții
degeaba refuzi să mai vezi
când pleoapa se tot subțiază
Atenție la \"haite gândurile\", îmi pare cam clișeistic.
Zilele ca niște bile, e aici și ironie, și amărăciune.
Mai citim,
tama