Jurnal
spinare în spinare
1 min lectură·
Mediu
încremenită
de la gura unuia la gura celuilalt
e o liniște
o frumusețe a răbdării
în care lupii dorinței urlă arar
și până la dumenzeu
carcase de dor am rămas
o neclintire stă în menirea tăcerii care ne-a conăcit
rotunjind carnea acelorași gânduri
anelide învălătucite sug la sânul fricii de pierdere
zeama noastră de suflet
în jur cuvintele nechează o rugă
turbate de secetă
am vrut să plecăm
dar două tăceri suntem
nedesfăcute încă din aceeași tulpină
066514
0
cu toate astea, tocmai pentru a accentua doza de firesc a textului (care să echilibreze), aș renunța la ea.