să ne/numim moartea

o hăituiau câini turbați
hălcindu-i șira spinării
sub circulară se țipa indecis
părerea de rău izvora mai ceva ca sângele
ca durerea

i-a lins tălpile și-am crezut-o
încheieturile trosneau ca balamalele ruginite
dar nu se lăsa
sus/jos legănându-se nărăvaș

iepe sălbatice
otrăvitele iepe o mânau
o mânau nebunește
într-acolo

îi arătam minunile scăpate din gura potopului
ca peștii din burta balenei
dar ce prețuri se practicau
ce cântare funcționau
în marea-i piață a sufletului
nici ea
mamă a mea
nu avea de unde să știe

duceam copiii
duceam copiii s-o înfășoare în viață

dar cine cu chipul bunicii
noapte de noapte
ieșea din ziduri să o ajute
de șapte ori câte șapte
când inima-i degera
soră a mea

aici miroase a om