n u ș t i i s ă n a ș t i

e ceva dereglat pe-aci
mai umbla nitzel la antena

cred ca-i dau una cu ciocanul. antene-mi trebuie mie? mersi

uite ce cred eu

calculul e simplu:

un copil avortat sau nenascut - nu inseamna nimic mai mult decat
un inger (fericit acolo unde e)
mai mult

esti de acord cu mine?

si-atunci de unde grindina asta in oase?
si soareci cu burta in sus si alte dracii?

uita-te bine:
vine grindina aceasta sau soarecele acesta umflat
de la oameni
sau de la Dumnezeu?

intreb, nu dau cu paru\'

ma seaca
sa vad
atatea femei inteligente plouate din cauza unei false probleme
dar nici o mama care sa-si faca cel mai mic scrupul pentru ca arunca un inger in mlastina vietii
aceasta e lucru de mirare pentru mine
de Mare Mirare

atatea mame cu priviri sticloase care morfolesc intre falci aceleasi si aceleasi platitudini canceroase
si nici o femeie inteligenta care sa se imbrace in totalitate in rochia sinceritatii
(stii, lasa asa, cate un umar sau cate o juma de spinare
pe-afara
stii nu?)

iar la intrebarea \"antene-mi trebuie mie?\"
raspund:

DA!

(multumesc pentru ca mi-ai adus aminte de antena de pe televizorul bunicii

fie semnul nostru acesta:

Y)


auzi la ea!

\"Nu stii sa nasti\"

ca si cum ar fi cine stie ce filozofie!

decat sa nasti un copil curat intr-o lume murdara

mai bine abstinenta de 1 000 000 000 000 000 000 000 + 1 ori

am zis

imi spui prea multe deodata fie-ti mila creierul meu functioneaza tot mai lent. semn ca am imbatranit. avorturile se refera la scris. lepadat respins inainte de coacere. soldatii sunt cuvintele care vezi bine nu au treaba cu poezia deci nu traiesc nici macar o noapte am mintit. ce fac eu e o forma de egoism manifestata intre cele 6 mese/zi 6 drumuri cu copiii/zi n musafiri z cifre y ordine de plata. soarecul nu e inventie. nici doctorul zorit de afacerea lui furios ca nu stiu sa nasc nici coatele apasate pe burta nici convulsiile care-au urmat si nici restul am fost la un nanometru de o mare nenorocire. copilului nu-i incapea capul intelegi nu eram pregatita nu era momentul ei au fortat asta e bine c-a trecut tot ce-mi doream era sa-l lase acolo pana la 90 de luni cel putin. e totusi o mica diferenta intre nastere si stersul prafului. cam asa stau lucrurile si cu poezia trebuie lasata in tine pana se face chiar daca asta dureaza un an o viata sau mai multe. si mi-e ciuda pe mine si ma condamn ca in ast timp nu ma joc de-a orice mi-ar cere copiii. se intampla sa nu mai am rabdare sa nu mai pot intelegi sa caut altceva mereu altceva decat mi-a fost dat. mi-o fi prea bine si de-asta. stii tu proverbul cu cainele. in ce priveste rochia aceea jur ca mi-ar place sa mai las cate un umar cate o coapsa pe-afara mai ales in public dar n-a tinut nici pe vremuri darmite acum. mersi mult de semn Serbane e mare nevoie sa te mai scuture cineva din cand in cand. de insighturi si banalitati.

frumos de dureros spus, Camelia Hegheduș, poezia scoasă cu forcepsul, provocată de un avort e un risc pe care orice creator sau mai bine zis recreator, și-o asumă. Cât despre femeile inteligente ale lui Șerban, \"femei plouate din cauza unei false probleme\" le las pe ele să se pronunțe, oricum să crezi că un copil avortat sau nenăscut înseamnă același lucru, eventual un înger, e cel puțin inexact. Nimicul nu poate fi egal cu o materie chiar neînsulețită în final iar prezumțialitatea aruncării într-o lume care îi va produce doar suferință, e o inducție.Și o stereotipie. Revenind la poezie, aceasta mi se pare interesantă prin intensitatea detaliilor care sugerează calvarul/ travaliul concepției/ nașterii. Eșecul actului creator ca și cel al nașterii ne pune ființa în postura perceperii unei inutilități care, spre bucuria cititorilor, nu este însă deloc stearpă. Dimpotrivă, aș spune. Mai simplu: mi-a plăcut.