aceeaºi placã
ºtiai cã nu e cerul atât de opac
toate cucuiele au altã cauzã
cand mama nu supravietuieste
tu iti rupi genunchii in singuratate
soarele tata te cauta intre ierburi fara inima
nu te vede daca ea nu te ridica in brate
peste toti ceilalti victorioasa
faci corzi de cuvinte imiti vocea
te strigi singur pe nume el nu te vede
pana iarba de mila rosteste aici e asa pare
e doar vantul starnit de o fata cu ochii mari si trista
trista e strigarea trist si obosit esti tu baiete
zice tata coborand un inger chiar in tine
nu, vorbeam de oiºtea lui jeremiah
si da cu pietre- inimile rotunde ca cercuri concentrice
cu ochii la cer ºi inima-n culoarea lui
cu ochii la cer ºi inima-n culoarea lui
el rupe minciuna o mazga de fiere
nu se astepta ca inima sa-i tresalte in piept , suflet invapaiat, ochii inflacarati
un petec de luminã ce te ridicã parcã
"copile, sã nu-þi goneºti vreodatã îngerul, doar pentru cã nu vei vrea sã crezi în el"
în tine inima cânta de bucurie
asezandu-l langa-un diavol mititel
însã, deja frânt in douã, îþi aduci aminte de sãgeata cãldurii ei
colina aburind printe mii de colete
colina aburind printre mii de colete
Tristetea e oras pustiit de un ocean de lacrimi starnit de-un haos dorit
cu aripile lui imi bate inima nebuna
si tu fugi... fugi... sã nu afle soarele
si tu fugi... sã nu afle soarele cã nu ți-ai fãcut temele
apoi s-a lãsat seara el ºi+a dat glasul jos tot mai jos pînã spre iarnã
fãrã a verifica dacã a schimbat placa
Iar tu fugi, din nou, ...sã-ți faci te,ele
ºtiai cã nu e înãlþimea chiar înspãimântãtoare
ºtiai cã nu e înãlþimea chiar înspãimântãtoare
lasã-i cãci sunt la fel de sensibili ca locomotivele când intrã in garã la bucureºti strigându-i în agonia lor Uuu!haideþi ca v-am fãcut blocuri sã scrieti poezii despre ele!Uuuuu
acum s-a terminat cerul intre noi au crescut lumile
care-o transforma-n umbre ascunse pe dupa stanci
si tipatul dintre noi veni ca o chemare...
la ora în care bruma a cãzut peste livadã
Am luat o fãrâmã din ieri
Am luat o farâma din ieri
când ºtii cã diavolul are ochi de pisicã ºi îi vei face un zmeu de hârtie din îngeri
când ºtii cã diavolul are ochi verzi de pisicã ºi îi vei face un zmeu din hârtie de îngeri
s-a nãscut plângând cu lacrimi de tãcere
respir roua verde si-n lumini ma incalt cu florale sosete,nu-s singura
printre cioburile de cer lipite cu aracet
dar copacii nu se hranesc cu ingeri
strivesti iarba cu greutatea ta de plumb
ºi plânge valul din marea de lacrimi
sunt fata trista cu par carliontat
trufia-i un sicriu negeluit si strimt
dar mama? Dar mama unde e?
aducand lumina cand aveai nevoie
maturand colbul de pe fereastra opaca
in toamna asta de-nceput de mai
tata, ingerul nu vrea sa se joace cu mine, spui tu
esti iubit cu durere cereasca
uitand ca esti inchis in carcasa de pacat
iar bãiatul vesel completeazã,sã fi sanatos tu,tatã
uitandu-si aripa franta in iazul de stele
Ai fost un calator pe-acest Pamant, straine
de acum în colo , ne va fi mai bine
Înverșunatã, coasa adoarme iarba
Mirosind a nesatisfãcãtor
si ingerul strazerul amintirilor va fi
si ingerul iti va ocroti amintirle
pe aleea de beton ce va leaga pe vecie
e doar apasarea unei vieti corectata pe-un barem gresit
ºtiai cã nu e înãlþimea chiar înspãimântãtoare
primele douã versuri au un sens
celelalte nu-mi aparþin
primele versuri îmi aparþin
clelealte nu sunt scrise de mine/ deci nu au vreun sens