Ardelean Mihaela

O cizmă ruptă în ploaie se leagănă în vânt e o liniște de moarte, pământul se aude șuierând. Ca un război tacit îmi curmă calea dar n-am nici o secundă de gândit - o ocolesc agale. Trăiască

ce culoare are un triunghi, ce gust are când îl desfac cu buzele? mă preling din nou pe toți pereții plâng și râd, îmi târâi cartea ce devine tot mai grea. literele cad și se zdrobesc de

Către trup___ Gândurile mănâncă și rup, agită fiecare pas, încruntă ochii și zâmbetul. Către suflet___ Iubesc un trup firav și ochii ce-i ascund totul aș face orice, dar nu are

expiră timpul - tic-toc - se termină totul și nu putem lua nimic cu noi decât sufletul. s-au refăcut ierarhiile iar cei bogați nu mai au cuvânt, nici putere, doar durere, dar n-au nici

nu zâmbi, --- ține-ți ochii reci, --- ești mai frumos așa. --- îmi place --- când te porți cu mănuși decupate. ---mi-ai spus --- în vis --- „eu am avut multe amante, așa ca tine...” --- și mă jucai

Zahăr din sânge, minți limitate, ochi măriți și suflete speriate. Puși la zid în linie, înconjurați de pleoape negre își aleg singuri chinul obligați de vise sterpe. Părul îmi miroase a

Am uitat de mine! Nu înțeleg. Am căutat fericirea în cele mai diferite forme; și am găsit-o. Gândurile mele m-au obligat să mă cufund în gheață; s-a topit cam iute, am rămas într-o

Poți simți prin ochii lor Și poți afla trăiri de pahar, Poți crede în tine când nu mai ai în ce Și poți hrăni din tine suflete. Când uneori departe sunt dusă, Nu simt că aș avea vreo

Iubesc oamenii și îi urăsc totodată, sunt fascinanți și plictisitori. Sunt atât de frumoși când îi descoperi când îi placi cu tot cu defecte, sunt atât de frumoși când se îmbină cu tine și curg

Arde în interior Și nu mă lasă să respir. Ochii nu i-am mai închis de mult Din cauza inimii. Și nu trebuie să-ți dau niciun semn Prefer să țin totul in mine. Dar uneori nu pot, E inuman să mă

Am atâtea de spus, Dar fără cuvinte. Vreau să fi aici În clipele când Ai mei părinți nu vor mai fi deloc. Vreau să fi aici Când am să-ți zâmbesc De sub un văl alb. Vreau să fi aici Când în

Noi uneori o luăm razna Pe arterele lui Bachus, Ne savurăm vorbele, Ne ascultăm surâsul. Dar acum aș vrea să-mi cânți la vioară, Să-mi asculți oful . Lumea neprihănită e moartă. Tu sinceră

Rănește-mă și vindecă apoi Pentru amândoi. Soarbe în liniște să-ți văd doar dorința Iar când poți, scapă-mă de chin. Umilește-mă și ridică-mă în slăvi Atinge-mi sufletul doar pentru că

Vâjâie. Prin zăpada albă Ea târâie cărbunii. *Cum, nu ai auzit? Se spune că este foarte tăcută. Și se mai spune că duce roaba aia.* Se vede sepia prin lentilă Și se simte pulsul unei

-E clară? -Nu, ar trebui puțin ajustată Pentru că trebuia să reiasă o inimă Din bărbiile lor. Ști tu... când stăteau apropiați. -Da, așa este. Ai dreptate. Deci, simți că e gata? -Cam da.

Te-ai prelins lângă mine sub plapumă. Un trup subțire, firav; tremuri și îmi spui că ești fericit. Ai părul uns de viața ce ai trăit-o - miroase a noroi - ...și ai inima zdrobită. În

-Un Cuba Libre, te rog! Stau pe margine, Privesc în jos. Un miros de sarmale în viță de vie, Când simți o foame ușoară, O sclipire norocoasă Într-un joc de Poker. ...asta ești

Ce Dumnezeu să mai faci? Nu mai e nimic de făcut... Stai și te gândești la nemurire... Pe lângă că stau...nici măcar nu fac nimic. Aerul e curat. Simt cum îmi inundă căile respiratorii Și

Ai un scris de domnișoară, Prin care îți scri cântul de viață amară. Porți la picior cuțitul cu mândrie, Să îți aperi a sufletului goală...cutie. În mănăstirea chinului tău Am să aprind o

Femei, femei, Frumoase foc, Aranjate, Nebune după cumpărături. Femei, femei, Isterice, incontrolabile, Plângărețe, iritate, False, bârfitoare, Nebune dupa întâlniri în haită. Femei,