Poezie
Cuba libre
1 min lectură·
Mediu
-Un Cuba Libre, te rog!
Stau pe margine,
Privesc în jos.
Un miros de sarmale în viță de vie,
Când simți o foame ușoară,
O sclipire norocoasă
Într-un joc de Poker.
...asta ești tu...
Mi-e o foame de mor.
În mână îmi vin cărți tot mai proaste.
Să ști că e grea minciuna
Când pui suflet în cineva.
Eu chiar am fost sinceră mereu,
Păcat că nu sunt de înțeles.
Calvar de lumină în albastrul meu, senzații haotice…
Frumos e soarele izbit în apă.
Câtă investiție e acest corp uman,
Investiție pe care nu e voie să o risipești...
-Mai stau puțin aici,
Nu mult...
-Dă-mi te rog încă un Cuba Libre!
002015
0