Poezie
De anul nou
1 min lectură·
Mediu
O cizmă ruptă în ploaie
se leagănă în vânt
e o liniște de moarte,
pământul se aude șuierând.
Ca un război tacit
îmi curmă calea
dar n-am nici o secundă de gândit
- o ocolesc agale.
Trăiască nordul!
Trăiască ai noștri marinari!
Cei ce sunt soldați cu moartea,
sunt toți niște ordinari.
Singur sau la unison
cum suflul gândului vibrează
se fac bălți și mări și fluvii
Și toate se asează, și toate se așează.
Nu vreau a fi singur și fix,
nu vreau a trăi degeaba.
Îmi iau gheata în picior si mă ridic
și merge treaba, și merge treaba.
001823
0