Poezii

O cizmă ruptă în ploaie se leagănă în vânt e o liniște de moarte, pământul se aude șuierând. Ca un război tacit îmi curmă calea dar n-am nici o secundă de gândit - o ocolesc agale. Trăiască

AMArdelean Mihaela

0

0

ce culoare are un triunghi, ce gust are când îl desfac cu buzele? mă preling din nou pe toți pereții plâng și râd, îmi târâi cartea ce devine tot mai grea. literele cad și se zdrobesc de

AMArdelean Mihaela

0

0

expiră timpul - tic-toc - se termină totul și nu putem lua nimic cu noi decât sufletul. s-au refăcut ierarhiile iar cei bogați nu mai au cuvânt, nici putere, doar durere, dar n-au nici

AMArdelean Mihaela

0

0

Zahăr din sânge, minți limitate, ochi măriți și suflete speriate. Puși la zid în linie, înconjurați de pleoape negre își aleg singuri chinul obligați de vise sterpe. Părul îmi miroase a

AMArdelean Mihaela

0

0

Am uitat de mine! Nu înțeleg. Am căutat fericirea în cele mai diferite forme; și am găsit-o. Gândurile mele m-au obligat să mă cufund în gheață; s-a topit cam iute, am rămas într-o

AMArdelean Mihaela

0

0

Iubesc oamenii și îi urăsc totodată, sunt fascinanți și plictisitori. Sunt atât de frumoși când îi descoperi când îi placi cu tot cu defecte, sunt atât de frumoși când se îmbină cu tine și curg

AMArdelean Mihaela

0

5

Arde în interior Și nu mă lasă să respir. Ochii nu i-am mai închis de mult Din cauza inimii. Și nu trebuie să-ți dau niciun semn Prefer să țin totul in mine. Dar uneori nu pot, E inuman să mă

AMArdelean Mihaela

0

0

Noi uneori o luăm razna Pe arterele lui Bachus, Ne savurăm vorbele, Ne ascultăm surâsul. Dar acum aș vrea să-mi cânți la vioară, Să-mi asculți oful . Lumea neprihănită e moartă. Tu sinceră

AMArdelean Mihaela

0

0

Rănește-mă și vindecă apoi Pentru amândoi. Soarbe în liniște să-ți văd doar dorința Iar când poți, scapă-mă de chin. Umilește-mă și ridică-mă în slăvi Atinge-mi sufletul doar pentru că

AMArdelean Mihaela

0

0

Vâjâie. Prin zăpada albă Ea târâie cărbunii. *Cum, nu ai auzit? Se spune că este foarte tăcută. Și se mai spune că duce roaba aia.* Se vede sepia prin lentilă Și se simte pulsul unei

AMArdelean Mihaela

0

0

-E clară? -Nu, ar trebui puțin ajustată Pentru că trebuia să reiasă o inimă Din bărbiile lor. Ști tu... când stăteau apropiați. -Da, așa este. Ai dreptate. Deci, simți că e gata? -Cam da.

AMArdelean Mihaela

0

0

Te-ai prelins lângă mine sub plapumă. Un trup subțire, firav; tremuri și îmi spui că ești fericit. Ai părul uns de viața ce ai trăit-o - miroase a noroi - ...și ai inima zdrobită. În

AMArdelean Mihaela

0

0

-Un Cuba Libre, te rog! Stau pe margine, Privesc în jos. Un miros de sarmale în viță de vie, Când simți o foame ușoară, O sclipire norocoasă Într-un joc de Poker. ...asta ești

AMArdelean Mihaela

0

0

Ce Dumnezeu să mai faci? Nu mai e nimic de făcut... Stai și te gândești la nemurire... Pe lângă că stau...nici măcar nu fac nimic. Aerul e curat. Simt cum îmi inundă căile respiratorii Și

AMArdelean Mihaela

0

0

Ai un scris de domnișoară, Prin care îți scri cântul de viață amară. Porți la picior cuțitul cu mândrie, Să îți aperi a sufletului goală...cutie. În mănăstirea chinului tău Am să aprind o

AMArdelean Mihaela

0

0

Femei, femei, Frumoase foc, Aranjate, Nebune după cumpărături. Femei, femei, Isterice, incontrolabile, Plângărețe, iritate, False, bârfitoare, Nebune dupa întâlniri în haită. Femei,

AMArdelean Mihaela

0

0