Sunt

Poți simți prin ochii lor Și poți afla trăiri de pahar, Poți crede în tine când nu mai ai în ce Și poți hrăni din tine suflete. Când uneori departe sunt dusă, Nu simt că aș avea vreo casă Iar pământul ce mă lasă să-l pășesc Nu pot decât să-l prețuiesc. O privire mi-a rămas întipărită Atunci când mă simt mâhnită Și o caut să mă înalțe atunci când sunt jos Să-mi dea tăria suavă când mă simt de prisos. În rest îmi îndrept cărarea în sus Încerc să spun tot ce e de spus, Tac în taină când ar trebui Și sunt așa cum mă poți tu privi, Căci mările Greciei mi-au dat trup și suflet, Zidurile Israelului mi-au sădit rafinament, Sârbo-croații mi-au dat caracter, Sămânța maghiară mi-a dat sângele în clocot, Iar Apusenii mi-au înfășurat scut.