am stat de-o vreme-ncoace în tăcere
de veghe în lanul de oglinzi
n-a fost lumina prea bună,
era chiar înainte de răsărit,
în clipa aceea primordială
când simți că vrei s-o iei de la
m-au sărutat iar zorile pe umeri
și-acum sunt tatuată cu dragoste
și miros proaspăt de iarbă
zdrobită cu fluturi laolaltă
adormiți între file de sevă
cu vise cu tot
aripi și patimi
se
Un sărut coclit cu gust de ceață-am lăsat
pe glezna dezvelită
a toamnei târzii
mi s-au lipit de buze frunze moarte
machiate viu și straniu
de mana ce-anveșmântat Tucanul
În strai de curcubeu
azi nu mai cânt
simfonia străină
a unei jumătăti de viată,
cu partitura destrămată
de toxic palimpsest.
ai răsărit
dintr-una din zilele de ieri
și zâmbetul tău m-a trezit.
eram ca un
mi-e sângele atat de gros și închegat de patimi
că nu te mai încape
în drumul dus-întors,
de metronom, prin ceața șchiopătândă
a existenței mele.
m-am scuturat ca de flămânde
mi-e sufletul olog și bont
în trupul ars, fără contur,
zimțat pe margini,
în care depănăm,
mimând hipnotic
o mie de cuvinte
din cartea de povești
a altor neamuri.
m-ai condamnat
să fiu pe
Ce transformări ciudate
se petrec în trupul meu?
Mi-au legat ochii de suflet
toate tristețile lumii
și-acum din adâncuri,
cu dragostea risipită prin stele,
într-o toamnă incoloră și seacă
nici
Temă: Desen după natură
Subiect: Soarele
Degeaba mă uitam la el
să-l desenez,
că era chel.
Ca-n realitate n-am putut
neinspirată, l-am facut
ca in desenul de copil:
mic, galben, soare de
