Poezii

Eu sunt pătura caldă ce ți-o așterni pe suflet când îndoiala și frigul te cuprind ca un iglu de umbre ce se închid în urma ta.

am stat de-o vreme-ncoace în tăcere de veghe în lanul de oglinzi n-a fost lumina prea bună, era chiar înainte de răsărit, în clipa aceea primordială când simți că vrei s-o iei de la

m-au sărutat iar zorile pe umeri și-acum sunt tatuată cu dragoste și miros proaspăt de iarbă zdrobită cu fluturi laolaltă adormiți între file de sevă cu vise cu tot aripi și patimi se

Un sărut coclit cu gust de ceață-am lăsat pe glezna dezvelită a toamnei târzii mi s-au lipit de buze frunze moarte machiate viu și straniu de mana ce-anveșmântat Tucanul În strai de curcubeu

azi nu mai cânt simfonia străină a unei jumătăti de viată, cu partitura destrămată de toxic palimpsest. ai răsărit dintr-una din zilele de ieri și zâmbetul tău m-a trezit. eram ca un

mi-e sângele atat de gros și închegat de patimi că nu te mai încape în drumul dus-întors, de metronom, prin ceața șchiopătândă a existenței mele. m-am scuturat ca de flămânde

mi-e sufletul olog și bont în trupul ars, fără contur, zimțat pe margini, în care depănăm, mimând hipnotic o mie de cuvinte din cartea de povești a altor neamuri. m-ai condamnat să fiu pe

Ce transformări ciudate se petrec în trupul meu? Mi-au legat ochii de suflet toate tristețile lumii și-acum din adâncuri, cu dragostea risipită prin stele, într-o toamnă incoloră și seacă nici

Temă: Desen după natură Subiect: Soarele Degeaba mă uitam la el să-l desenez, că era chel. Ca-n realitate n-am putut neinspirată, l-am facut ca in desenul de copil: mic, galben, soare de

De-atâtea ori am tot incercat marea cu degetul, incât mâinile mi s-au acoperit de sare și-acum nu mai simt nimic.