Eu cred că va fi soare la amiază,
Chiar știu că-n zori voi regăsi cărarea
Pe care n-a cântat nicând uitarea
Și, fremătând, cu mintea iarăși trează,
Te voi privi, din nou, ca pe-o minune
Mai
Mda, nu-s înger și nu sunt nici fecioară,
Dorințelor le-am pus, demult, lăcată,
Ușa la suflet mi-e mai mult stricată,
Nu mai am inima sub policioară.
Mda, nu-s la fel, mai vechi cu o
Nu că mă simt neputincios,
Golit de gânduri,
Străveziu în simțire,
Mușcat în amorul propriu,
Alungat de lume,
Străin de conștiință,
Lihnit de amor,
Damnat ori schilod.
Nici că mă gândesc
La
Spune-mi nebun, fă-mă nerod,
Nicicum rătăcit sau schilod.
Speranța-mi stă numai în palmele mele
Crăpate adânc, numai oase și piele.
Azi nemurirea nu-i un atu.
Cum as trăi dacă n-ai fi fost
Stimați călători,
Trenul accelerat, rapid și personal
Din direcție neașteptată
Va sosi sau nu
La peronul gol.
Durata staționării?
O secundă, dar nu mai mult
De o viață.
Destul
Ca să vă
* Citat din regulamentul Agonia: „agonia.net are dreptul ne-exclusiv de a reproduce in forma tiparita sau pe orice alt mediu conventional, electronic sau
de orice natura, orice materiale trimise
Chip neatins
Ce apari doar odată-n viață,
Soare aprins
Răsărit într-o dimineață,
Vino la pieptul meu
Te chem mereu.
Te iubesc te voi aștepta toată viața mea.
Da
Te iubesc te voi aștepta
Parc-as pleca. Sa mai astept
Cand toamna-mi susura in ganduri
Si timpu-mi curge printre rinduri
De vise nevisate intelept?
De voi pleca nu vreau sa stiu
Cum noptile prefac in
Oda mărului
Desfătare carnală
frizînd păcatul împreunării
miresmelor,
ce renaște perpetuu
în fiece toamnă.
La vremea culesului
Eve dansează în juru-ți
desculțe,
imune la
Astăzi am dezlegat fantezia.
Și-a frecat mâinile și,
oarecum stingheră,
a plecat să aprindă
niște vreascuri de inimă,
niște paie de suflet,
și-un rug de vise
ascunse-ntr-un
Autumnală
Flori risipite, răsărite târziu în
Amurguri senile,
Gingășie strivită repetat.
E toamna, prieteni, dintotdeauna
Arhipelagul umbrelor.
Viile și viii – holograme bahice-
Se, încă
Vara asta nu e mai brează.
Mi-a picurat în suflet atâta neliniște
Că am privit cu ură
La tot ce mă-nconjoară.
La mine abia de mă pot uita.
Mi-e ciudă că mai risipesc o vară,
După atâtea
Lăsați orice speranță
Voi care aveți nesimțirea
Să mai trăiți.
Decât să vă târâți perpetuu,
Decât să vă mai lăsați amăgiți
De promisiuni deșarte,
De talk-show-ri stupide,
Decât să vă mai
La douăzeci de ani după ce unii au murit visând, am ajuns sa tragem fiecare în
ceilalți. Bugetari împotriva angajaților din mediul privat. Tineri împotriva pensionarilor.
Haretiști împotriva
Dacă vreodată ai uitat să spui bună seara viselor,
Dacă în vreo dimineață ai sărutat mâna disperării,
Dacă speranțele ți s-au împrăștiat,
Dacă ochii nu mai vor să vadă,
Dacă neputința te
Cel ce gândește înainte,
Cătând a-și împlini sorocul,
La Zeus n-a luat aminte,
Și, din Olimp, a furat focul.
Cu lanțuri grele l-au legat.
Și-n fiecare seară,
Din al titanului ficat,
Se
Într-o lume care se prăbușește,
Într-o lume plină de ură,
Într-o lume împărțită în găști,
Într-o lume în care ,, elitele ”
se autoizolează,
se hrănesc doar cu iluzii,
se înmulțesc doar între
Visează astăzi caii să moară când vor câinii
Da`n viața lor,o dată să-și mâne ei stăpânii,
Zăbala să o pună in gura lor spurcată
Și-n burtă să le – nfingă toți pintenii deodată.
Nicicând să nu
Vino cu mine
Să căutăm amândoi
Iar Bucuria.
Poate c-o găsim
Nălucă, zburdând printre
Norii albaștri.
Nu plângem dacă
N-o găsim imediat.
Se va întoarce.
Fecioară zâmbind
Biruind
Eram tânăr sau poate eram
Flămând de amoruri nebune
În juru-mi dansau mii de zâne.
Eram tânăr. Ce tânăr eram!
Și cred că iubeam sau poate doream
Doi ochi de-un albastru divin
Stele pe
Suflete fără de suflet
Suflete fără de suflet
N-ai nimic, dar ai de toate.
Gândul tau e doar un bocet
Vrerea-ți - plină de păcate-.
N-ai nimic, dar ai de toate.
Fumuri,
Regândim evoluția
Înălțând cu avânt cuvinte de slavă
traduse eronat.
Câteodată, absolut neîntâmplător,
ne-ntrebăm, în tăcere,
de ce ne enervează cântecul,
zborul, bucuria, omenescul,
