Sunt suma păcatelor mele,
Umbra dorințelor,
Nemângâiate in nopțile
Tăcerilor.
Departe sunt amăgirile,
Obsesia căutărilor.
Aproape sunt amintirile
Rătăcirilor.
Unde s-ascund
Da haidiț bre, intraț odatî.
Evribadi in ză haus la noi.
Cam, pliz, cî am făcut șî noi curat,
Îî cald șî-i ghini
Șî-n zî di sarbatoari
Sîntem tari gled di ghești.
C-am muncit atâta amar pin
Ne vom trezi vreodată
Din oarba–ncrâncenare
A celor ce-așteaptă
Doar blidul cu mâncare?
Ne vom mai pierde vremea
Visând cu–nverșunare
Să ne salveze pielea
Doar blidul cu mâncare?
Cât mai
Mute mâini întinse-n zare,
Precupeți de cai de lemn,
Bălți secate de trancare,
Fleșcăiți cu aer demn.
Se înjură și se fură,
Nu e loc de a ierta,
Nu-s picioare câtă gură,
Nici putință de-a
A ieșit excelent.
Nimeni nu se aștepta.
Praful era șters in sala de festivități,
Scaunele n-au mai scârțâit,
Șobolanii fură deratizați,
Iar mortul stătea liniștit,
Oarecum introspect (probleme
Pace vouă,
Celor care, cu atâta dăruire,
Vă chinuiți
Citind aceste rânduri
Total nesatisfăcătoare.
Nu mi-am cultivat pana
Prin preajma lui Esenin.
Și nici din Blaga
Nu mi-a citit mama
În
Colindăm fără–ncetare,
Întrebând unde ni-i visul?
Lângă noi e paradisul
Însă drumul lung ne pare.
Ne-am împotmolit de veacuri
Într-o neagră nepăsare
Și am obosit prea tare
Doar gândind
Văd clipa ce trece și veacul ce vine,
Aud umbra nopții, văl negru-ntinzând,
Simt lumea cum fuge, trăind fără mine,
Și spaime și vise încet mă cuprind.
Eu nici că sunt, necum că voi fi.
Am fost
Știam că, ușa
Vieții când voi deschide,
Pătimirile vor da năvala.
Dar n-am vrut s-o închid.
Pentru că bucuriile și speranțele
Se-nghesuiau și ele
Ceva mai in spate.
Și-ar fi rămas neștiute.
