Eu cred ca ghimpii petale pot naste,
ca sub zapada raze de soare se-ascund
ca lacrima un suras poate naste,
iar negrul este un alb tremurand.
Eu cred ca ura e iubirea completa
ca sfintii se
Si ca orice lucru firesc
s-a intamplat sa te iubesc
cum iarba soarele iubeste,
cum marea unda-si daruieste
unui strain venit curand
- sunt pe pamant
un strop de roua leganat
in palma-ti
Al meu Dumnezeu al salvarii te chem
sa imi fii minune,
sa imi fii blestem
sa fii acea piatra
ce-un regat cladeste,
printr-un singur gand
o lume naruieste.
Sa imi fii iertarea,
poarta
Iubiri de hartie
ce azi sunt o mie,
Iubiri de carton
ce repede mor,
Iubiri destramate,
in ploaie lasate,
Iubirile mele
- bocet de iele.
Iubiri prefacute,
rele si mute
Iubiri neuitate
Azi nu mai pot sa numar
aceiasi tainici fulgi
ce ne-ncetat tot cad
pe buzele-ti tot dulci.
Azi nu mai pot sa-i numar
ii las sa cada,mor
vor fi la fel ca noi:
topiti intr-un decor.
Azi nu
Te-ai răzgândit
Si-acum mă vrei?
Cum mă privești
Cu ochii-acei
Care, nu vreme-ndelungată,
mă vedeau înmormântată
în mii de lacrimi osândite
pe un obraz umilite
de-ale tale gene lungi –
Eu sunt copila fara nume
dar striga-ma, nu vei putea
in universul fara sunet
nu ma chema in viata ta!
Traiesc intr-o lume muta
fara de nume si de chip
unde ma pierd zi dupa zi
in nebunescul
Nu mai zaresc nimic
desi este aceeasi fereastra,
oameni trec nepasatori
pe aceeasi strada
aceeasi ploaie uda pamantul
desi el nu are nevoie de apa.
Aceleasi locuri sunt incalzite
de razele
Iubesc toti muntii,
dar si marea
ce imbatata de iubire
se clatina unduitor
in nemiloasa amintire.
Iubesc toti pomii,
dar si campul
si verdele ce-l insoteste
si iarba care, uneori,
mii de
Prinzi in al tau pumn
raze -
raze subtiri, raze difane,
de acolo cineva ne vede - spui tu
suntem picaturi de ploaie
aruncate pe un pamant mult prea uscat pentru a ne mai lua in seama
si asa
O noapte-treaga a plans cerul
dezgolit de-al sau secret
mii si mii au asistat
la focul din lumini minunat
aparut de nicaieri din el.
Si a rugat apoi sa i se redea culoarea
pentru ca soarele
Cine mai poate fi atât de lucid
pentru a mai putea scrie
Versul?
Când mâna tremură, litera nu mai poate fi scrisă,
cea de pe urmă literă
ce incheia o poveste.
Cum să mai scriu următoarea
Cine mai poate visa,
mai poate crede- mi-ai spus.
Dar tu? Mai crezi, mai visezi?
Cum arata visele tale?
Au atata culoare cata au ochii tai?
Ai visat vreodata alb-negru?
Te-ai speriat, stand mai
Am să tai bucăti de amintiri
si-am să le arunc spre Cer,
poate o mână de inger
va putea reface Intregul.
Am să mă rog atunci
să schimbe povestea,
să schimbe personajele
si pe mine.
Să nu mai
Nu intreba strainii dac-au vazut vreodata,
cum fluturii mor tristi, negrul pe zapada,
cum frunza se izbeste
de pamant...si-o doare
cand un glas graieste: viata-i trecatoare.
Nu intreba pe
Azi am uitat sa ma-mbrac cu rochia preferata
si-am lasat-o uitata intr-un dulap inchis
ma-mbrac c-un drag parfum si parca sunt in vis,
pierduta-n nori de fum
in al noptii sacru scrum.
Azi am
Ti-s lacrimile tinute sub lacat aurit
Nicicand nu vei lasa un muritor sa vada
ca si tu poti plange de mult prea mult iubit
nu ai sa lasi nicicand o lacrima sa cada.
Si sufletul te-ndeamna,
Ai scris cu mana unui inger
dulci si-otravitoare slove
nici El nu stia cum un inger
scriind, a-nvatat a muri.
Nici tu nu stiai de ce-mi scrii
Mi-ai scris despre o roza bolnava
ce-nvata murind
In tine arde cerul si gheata se topeste
In mii de zari, uitata, o viata se izbeste
de zidul dat uitarii creat de noi in doi
o viata iar dispare ucisa de-amandoi.
Si hotarari am luat sa
O socoteala simpla:
Unu minus unu se spune ca face zero
-tu stii cel mai bine sa demonstrezi teoria
ai demonstrat ca zero exista
pentru mine, caci pentru tine
scaderea are loc la infinit.
La
Un noiembrie as mai vrea sa traiesc;
un dulce noiembrie spalat in noroi
lasat in amintirea atator ploi
nu e firesc
acest noiembrie copilaresc...
Amar in timp,amar in mine,
amar in dulcele ce-a
Nu vă cunosc, nu știu de voi!
Ce sunteți oare pentru mine?
Ce ați făcut, ce-ați vrut să faceți,
dacă e rău, sau e mai bine?
Trăiesc într-o lume naivă
a morților – vii ce se plimbă
pe
Þipă mâna mea pierdută
în cearceafuri aruncate,
cea ce nu cunoaște vina
unor șoapte spulberate;
lasă-ma doar o secundă
să mai mângâi un parfum,
pe care-l sorbeam din pielea-ți
asudată –
să
Mă-ntorc pierdută în uitare
Din ochii tăi plec azi pe jos.
Și râd plângând
Pe-aripi pe care
tu le-ai creat,
dar fără folos.
Mă-ntorc acasă, unde oare?
Cunosc acest cuvânt străin?
cunosc
LR