Citesc. Promisiunea din prefață va fi ținută? Aștept... Până la final.
Inițial am dubii pentru că mă întreb cât la sută din poveste s-ar mai fi scris dacă “ea” ar mai fi trăit să poată
Decembrie. Unul nou.
Aseară o volbură de grauri se învârteau cu zarvă mare, ce vestea gerul iernii. Am zâmbit cu frisonul copilăriei, cugetând la bucuriile anotimpului.
Dimineața m-a găsit cu
Dacă iubești un bărbat, înseamnă că iubești vântul (adesea capricios) care îți răsucește trupul după forma și asemănarea lui, cu pale fierbinți de august; care-ți mătură viața cu puterea tornadei
Din soarele-ncins curg picuri de aur pe frunzele pomului din fața mea. La ochiuri, apa de sub casă clocotește în culori de piatră topită... O frunză udă îmi străbate retina ajungându-mi în
Singuri! Mereu singuri vom urca treptele colorate de anotimpuri. Le vom urca pâna la capăt, pentru că, ce este viața decât un urcuș solitar care ne-a fost scris în tipare? Ca o pedeapsă, sau ca un
VH