Marius Iulian Zinca

nu ai de clocotul ce-mi îngheață trupul. Fraierul din mine, în gura mare își strigă șoaptele. Doar ochii îi las să mișune în grădină, să-și picure stropii pe urmele tale. Habar nu

la locul meu, în închisoarea care-mi anunța detenția, îmi îmbrobodea timpul analizei de sânge ieșită dincolo de mine. Anemic, mă aflam la limita de minute înșiruite pe firul de ață

uiți să iubești ciotul din mine rămas când încercam să percep realitatea din iarna mea, pe țărmul plin de valuri ce-mi ciuguleau frunzele și eu, îmi dădeam înmugurite florile în

eu. Nu sunt trist, cum nici vesel nu sunt. Doar mă bucur de picătura de sânge ce-mi curge din rana ca o floare de Nu- Mă- Uita, de la piept, pe care ai avut grijă să o înlănțui în mine cu

la un spectacol. Nu-i aflam numele decât la sfârșit. Aveam doar 10 lei la mine și el costa 11. M-a lăsat să intru în sala plină de scaune goale, să mă așez pe unul plin de mine și să fac

îmi legau sufletul de trup, între cer și pământ. Eram ca un saltimbanc al vieții în viață și încercam (mereu) să mi le prind. Să fiu unul. Ca la cinematograf mă priveau când săritura mea

Au trecut anii când cu viteză încercam în luntrea-Þi să pătrund. P’un mal era așezată cu fața îndreptată spre marea ce se pierdea în cer sau cerul în ea, iară luntrașii

Cu sufletul în închisoare trist și ars de soarele zăbrelelor și ud de mucegaiul zidurilor, în foame, urzici ți-au dat, în sete, oțet pe buze au picurat, sare din

Prins în discuții despre viață, nu ți-am răspuns. Am tăcut să pot vorbi cu mine. A fost noaptea dinaintea pregătirii ieșirii mele în lume. Acum dorm pe mine, în mine cu

Sprijin spitalul așteptând să vină seara să pot să-mi odihnesc leșul pentru mâine când de la capăt o iau să merg pe la uși, doctori să-mi deschidă plămânul să-mi scoată

Înghit distanțele ce ne cuprind. Alerg spre tine cu toți pașii, pașii trupului, minții și sufletului să te găsesc așteptându-mi îmbrățișarea fierbinte de dor pârjolește tot

Cu gândurile înfundate-n minte, mi-am scos ceapa din inimă, pe tocătorul cuvintelor am așezat-o mărunt să o toc cu vârful din ochii cuțitului să-mi curgă și-un val de

Mi-am făcut curaj o viață alergând obosind în ea ca să merg mâine la spital să mă operez. Nu mai vorbesc separat cu doctorul de suflet, cu doctorul de minte, cu doctorul de

de ce distanța dintre trup și suflet, nu poate fi ajunsă deși, (chiar și) în odihna picioarelor, ochii alergau și mașina de spălat gânduri, a refulat aseară, mi-a împrăștiat

de cafea cu fumul din (ți)gara așteptării, se unduiau (în ritmurile unui vals) printre alți și alte, în dimineața asta tulbure înlăuntrul meu cu seninul de afară pierdut

meu e că nu știu să mă satur. Înghit timpul nemestecat de foame dintre cafeaua proaspăt macinată de distanța somnului, cu fumul strangulat în gări de tren, fără legătură directă cu

de ghiocei din barbă, într-o stare de nervozitate necontrolată de mine, a dispărut sub aparatul de unică folosință aplicat în toate direcțiile feței ce nu mă lăsa să văd desenul

cu dinții lipsă, de pânza fără cer- ul cu tine și merg la amanet cu noaptea-n cap să pun gaj pe amintirea de ieri, gândul trimis peste fileul (ca la tenis) în

e goală iarna, doar noi ne îmbrăcăm sufletul (în haine) când iubirea o vedem în toate anotimpurile cum înflorește și frunzele și florile cresc și ne-mbată și

să-mi zăresc urmele pe care am pornit în urmă cu ani. Nu le zăream. Ploaia a spălat nisipul, soarele a uscat pietrele și cerul părea că aleargă. Vântul mă lovea peste fața

nu l-am văzut niciodată de la început pe pagină. Doar de la jumătate îmi începe viața și azi, trezit de spasmele ochilor într-o singură culoare, mi-am programat lentile

urechea pe piept să-mi aud bătăile inimii de teamă să nu fac zgomot în liniștea din mine când alerg printre jaloanele furate ale vieții cu tine și vreau să

să echilibrez balanța. Adam și Eva aveau grădină și el a mușcat din măr. Luceafărul avea pe Cătălina. Eu nu aveam nimic. Am mers la piață și mi-am cumpărat mere, (în

aprig cu mine dezertarea trupului când obosit de alergatul gândului prin văzduhul de dincolo de tine, s-a așezat dormind la trunchiul de vișin din mine. În completul